și eu încercând să mai fiu

o vale moartă 

înainte de viață 

dorința de plăcere curge 

până se adună un vid microscopic
întunecând oasele lipite de carne

nimic nu e mai fizic decât viața

soarele arde în prima dimineață

respir greu 

sufocat de atâtea hotare

unde toți uită de mine

încăpățânat vreau să trăiesc

îndepărtez banalul ca pe o haină murdară

și las cicatricile pe-o piatră

pentru o altă poveste 

pe care o voi scrie cândva

 

ce a fost rămâne străin

fluturii zboară iar prin albia uscată

o apă curgătoare 

în care cineva scapă o primăvară