glod de carne și substanță
dai la schimb ziua de mâine
pentru câteva minute albe
într-o palmă tremurândă
acele îți scriu chemări
vene se transformă în drumuri
până și-n frânturi de vis
tare mai trosnește noaptea
când se rupe în fâșii
sânge negru curge-n străzi
dintr-odată
stelele se surpă toate
liliecii se ciocnesc dur între ei
ecoul tăcerii dă-n clocot în tine
te cerți cu umbrele propriului gând
ghemuit, aștepți să cadă cerul
înlăuntru
punct roșu zvâcnind
– unic reper –
apuci întunericul de gât
împingi bezna spre zidul conștiinței
o voce pierdută, sugrumată, șoptește:
„încă lupt”
la orizont, răsăritul fragil pulsează
unda speranței tresaltă himeric
îți tremură genunchii,
te ridici, lăsând să crească o scânteie
în deznădejde ai un aliat neașteptat
mic, roșu, viu
îl strângi în palmă
și simți că în fiecare clipă
încă mai poți alege viața
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu