cânta nea' Fane cu vioara
cu mâini de lut
și praf de stele peste corzi
tutunul de prin grădină
înflorit
peste noi se topea
iar lumea toată era o prispă
unde tataie își răsucea o foaie
la poartă
doi salcâmi adormiți tremurau
visând umbra pădurii
prin ochi de corb vedeam fântâna
lanțul său scrâșnind
și soarele ascuns în zale
și soarele ascuns în zale
ce-și potolea în umbre
nestinsa dogoare
se-auzea clipocind înlăuntrul
sărut rece pe umed pământ
dragostea împlinită-n adânc
ecouri prelungi
ce deveneau șoapte
ale unor promisiuni
vibrații în piatră
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu