vis în umbra stelei

trag perdeaua 

închid ochii

vreau să văd cum arde steaua

vreau să văd cum răbufnirea-i 

cu nesaț eviscerează 

golul rece
depărtarea 

căutând să afle-n lume

trupul plămădit din ceară

iată trece

o sclipire

iar în urma sa rămâne

doar un stârv topit 

o dâră 

pe-un perete scorojit

 

palidă 

tremurătoare

fumegând 

se-nalță-o formă

cu privirea spre abis

și pășește-n umbra stelei

ca un gând 

născut din vis