spune-mi

strâng pământul 

sub unghii zvâcneşte

mă doare o piatră

crestând 

şanţuri în piele
soarele arde curgând

unde-mi sunt, Doamne, 

dinții de lapte?

nor după nor 

câmpul umbrește 

praf și rugină 

lanţul înfipt în fântână 

scârţâie-n vânt

floarea-mormânt

lacrima-fiară 

muşcă din inima crudă

unde aleargă, Doamne, 

timpul bolund?