mă strecor în pielea fluturelui
nu pentru zbor
ci pentru oul cald
unde larva învață să devoreze
tot ce este crud
prefăcându-se în vis
în coconul lipicios
răbdarea mă roade
trăirile ce nu încap într-o singură zi
le învăț pe de rost
prin mine trece o suliță de lumină
amintindu-mi
că miezul meu nu e doar carne
ci tremur între lumi
unde fluturele uită
că a fost vreodată
foame
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu