obosiţi
trec praguri crăpate
și punţi șubrede
care se clatină
trec prin barba dealului
ce dospește sub brumă
unde iarba jilavă
tălpile înnoadă
dar iată
pe decolteul nopții adânci
suspin de lumină
zorii destramă coșmarul
soarele trosnind
se furişează prin geam
cu oasele-i bătrâne
se gudură
în aşternut
chiar lângă tine
în palma dimineții
blândă trezire
recunoscând iertarea
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu