la capăt de uliţă
fântâna uitată de sat
îşi alintă izvoarele
pe cer
broboadă de stele
vorbim șoptit
pe hoție fiind puşi
să ne umplem traistele
cu struguri
ţâţa caprei
bobi zemoşi şi dulci
la întoarcere
ne sfârâie sângele
noaptea trosnește
sub tălpile goale
alergând
scuturăm buzunarele
și ne pierdem în beznă
frica
tremurându-ne prin vene
se strecoară în noi
fiecare tentacul un fior
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu