pulsând abisal

mersul spre înlăuntru 

este bun

doar până acolo

unde lumina nu mai pătrunde

mai departe 

chipul își pierde

asemănarea

știu, știu

nici oglinzi nu sunt

 
spre adânc

pulsând unduirea

pe urma șoaptelor

frica

meduză îmbuibată 

se leapădă de tine 

în doze mici
promițând 

că veți rămâne prieteni
și că va reveni

cândva

să o iei și pe ea

știu, știu

solzii tăi sunt cicatrici