dilemă

tu, soare, care ne privești de la zenit, 
tu, cel care știi cine ești și de ce strălucești, 
să-mi spui: eu, un crepuscul, sunt amurg ori răsărit?
dar amurgul, este lumina muribundă 
sau întunericul care se naște?
dar răsăritul, este întunericul muribund 
sau o lumină care se naște?

ești prima și ultima mea mângâiere!
amurgul mi-e privirea peste care 
se așterne noaptea ca o pleoapă obosită, 
iar răsăritul mi-e privirea care-mi păstrează în ea visul, 
atunci când mătasea nopții plutește departe, 
printre stele