praf cenușă și fum, betoane și fier,
o pădure de castani și plopi în care s-au zidit casele stratificate,
ei le-au numit blocuri;
locul în care eu, rătăcitor printre stele,
am făcut popas,
cât să mă nasc.
în miezul meu nu pulsa inima întreaga,
prin vene-mi curgea miriștea și țărâna,
salcâmii și frasinii,
răsăritul soarelui precum o icoană ce se înălța dincolo de măgură,
apusul roșu în care simțeai că poți păși
și perdeaua de stele pe cerul unei nopți de vară.
și pentru că-mi plăcea să umblu desculț.
așa mi-au primit dorințele
și-n mine au pus o parte de oțel și zgură,
pe acea parte stea călătoare;
o parte aluat dospind și o lumânare,
pe acea parte rădăcină.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu