Suntem patru laturi, dar eu mă vreau cerc, conștiința mă vrea spirală. 

O latură ne cântă tăcerea- amintirile.

O latură ne mângâie tăcerea- suferințele.

O latură ne cunoaște, ascuns…

O latură e… necunoașterea.

Dar eu mă vreau cerc.

Un soi de pământ pus în ghiveci…

Și nici nu cer apă!

despre spirală, altădată.

mă leagă prea mult “laturile” (despre diacritice, numai de bine).

PS:- adânc mă cufundam plutind într-o spirală

cum cercuri neînchise se lăfăiau sub mine

dezlegând enigma:- ce-ai aflat la școală, nu-i despre tine! Poveți din patrulater.