sens unic

tălpile mele, 

înainte să fie tălpile mele, 

au fost parte din ceasul care acum a stat, 

prins în perete

strat peste strat, 

timpul măsurat l-a îngropat, 

pare o gâlmă ușor de confundat 

cu zugrăveala

tălpile mele au rămas cu nărav 

ele țin să îmi amintescă, în fiecare dimineață,

că, 

și nemăsurat, 

timpul trece 

se întind pe podea și-aruncă în mine 

cu noduri de piatră spartă 

ce-mi cresc noaptea prin glezne

uram să dorm 

o pierdere de viață, îmi spuneam 

astăzi, iubesc somnul 

acolo, prin vise,  

materia sfărâmicioasă nu-și are loc 

acolo te vânează 

alergi fără scăpare, dar mereu scapi 

deschizi obloanele, 

intră lumina și gata 

nici nu trebuie să dai satisfacție tălpilor

și nimeni nu-ți spune,

nici acolo, nici aici,

când va să fie

ultimul somn și primul pas

indicator de drum

pendula din ceas