gerul așterne portrete
aburii-s pensule
ce ne desenează
firave chipuri
pașii singurătății
lasă în urmă fire ascunse
șoapte se leagănă
peste străzile pustii
iar glasul suferinței
trimite semne pale
către cerul de sticlă
copiii-s stoluri de râsete
ce sparg tăcerea
alături orașul tresare
iubirea o linie sinceră
lăsând la vedere
tot ce inima vrea
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu