noaptea lăcrimase visând
agonia zilelor arse
prin troscotul din bătătură
stropii potoleau setea țărânei
stropii potoleau setea țărânei
purtând licăriri de stele
un câine trist mușca din mine
nu știam dacă să fug
dacă să rămân
dacă mă doare
un câine trist mușca din mine
nu știam dacă să fug
dacă să rămân
dacă mă doare
pe la poartă
chipuri nemaivăzute
treceau dansând
omul-câine îmi căuta prin măruntaie
lacrimi de stele apuse
lacrimi de stele apuse
e mult de-atunci
și încă mai doare
și încă mă despart de mine
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu