crezând

sămânța iar tresare
tulpina se-nalță
se naște o floare
din miezul petalei se desprinde pasărea
spre marginea lumii zboară
o privim cu răbdare, crezând
că se va întoarce
și va aduce o altă sămânță
în taina începutului

mai aproape de naștere
se aude colindul
fără lacrima păstrată în setea pustiului lăsat în urmă
cu aceleași brațe deschise primim pruncul
lăsându-ne purtați în ale lui
până la crucea pe care îl vor ținti