sâmbătă, 6 septembrie 2025

A fi improvizând

pe scenă se aranja decorul:
patul, masa, dulapul, o lampă
un tată, o mamă
„ne dai o mână de ajutor? 
avem nevoie de un copil în cadru…”

am rămas o clipă în prag
apoi am plecat pe furiș
lăsând în urmă un pluș
poate prea devreme
înainte să învăț
cum se joacă roluri

am călătorit spre orizonturi promise
pe sub lumini ce imitau răsăritul
și-am gustat mâncăruri cu aroma fericirii
dar în toate lipsea ceva
poezia, poate
de aceea nu am scris despre ele

am rătăcit
prin câmpuri deschise
căutând o floare pe nume a fi

pașii mei încercând
să închidă cercul
s-au oprit
ca o pasăre ce privește mirată
un șir de furnici 
intrând cuminți în pământ

din roata unui carusel
înțepenită în noapte
privesc mușuroiul în care
improvizând
fiecare se duce la culcare

joi, 4 septembrie 2025

Tablouri spălate de mare

au înecat apele 
burta lumii 
ca pe o scoică spartă
 
nenăscutul din noi 
sufocă respirații sub valuri 
și tot ce-a fost 
trăiește acum doar în tablouri
 
am învățat un truc: 
desenez contururi 
cu degete tremurânde 
prin apele tulburi 
ca să le mai ating o dată
 
fotografia bunicilor 
înfășurați în zorii tineri 
mă cheamă să caut perla 
ascunsă printre cioburi și nisip 
care se duc, 
și se duc, 
spălate de mare
 

 

 




marți, 2 septembrie 2025

dimineți risipind argint

cad bănuți 
peste garderoba încă verde
a salcâmilor
îndrăgostiți la primul sărut
tremurând
se lasă mângâiați 
de privirea blândă a ochiului solar

bobi zgribuliți peste noapte 
se topesc
parfum de iubire îi poartă
iar fluturii 
treziți de cu zori
le sorb polenul din pleoape

e roua ce-și găsește chemarea
de-a fi
ploaia fără de nori
pânză se-așterne-n alint 
peste lumea tăcută


vineri, 29 august 2025

foamea din cocon

mă strecor în pielea fluturelui
nu pentru zbor 
ci pentru oul cald 
unde larva învață să devoreze
tot ce este crud
prefăcându-se în vis

în coconul lipicios
răbdarea mă roade
trăirile ce nu încap într-o singură zi
le învăț pe de rost

prin mine trece o suliță de lumină
amintindu-mi
că miezul meu nu e doar carne
ci tremur între lumi
unde fluturele uită
că a fost vreodată
foame

joi, 28 august 2025

desen pe frunza amintirilor

 
la marginea drumului 
siluetele celor duși 
lasă pași în țărână 
semne pentru cei ce vin
 
vântul smintit de ger 
împrăștie visarea 
din pragul iernii 
amintirile zboară 
păsări pe cerul sticlos
 
dantelă de rugină în poala pădurii 
bătrână ce privește spre grajdurile 
unde mânjii poartă în coama umedă 
umbre desprinse din pletele-i verzi
pe altarul pleoapelor 
se așterne un strat subțire de promoroacă
 
gene albe de nori 
se destramă încet 
peste fumul cald
foșnet blând 
frunze căzând 
mângâiere aduc 
pruncului adormit

 

joi, 21 august 2025

paşii celui nedormit

obosiţi  
trec praguri crăpate
și punţi șubrede
care se clatină

trec prin barba dealului 
ce dospește sub brumă
unde iarba jilavă
tălpile înnoadă
 
dar iată
pe decolteul nopții adânci
suspin de lumină
zorii destramă coșmarul

soarele trosnind
se furişează prin geam
cu oasele-i bătrâne 
se gudură 
în aşternut
chiar lângă tine 
 
în palma dimineții
blândă trezire

recunoscând iertarea


marți, 19 august 2025

spune-mi

strâng pământul 
sub unghii zvâcneşte
mă doare o piatră
crestând 
şanţuri în piele
soarele arde curgând

unde-mi sunt, Doamne, 
dinții de lapte?

nor după nor 
câmpul umbrește 
praf și rugină 
lanţul înfipt în fântână 
scârţâie-n vânt
floarea-mormânt
lacrima-fiară 
muşcă din inima crudă

unde aleargă, Doamne, 
timpul bolund?
 
 

 
 


duminică, 17 august 2025

contururi în noapte

pată de cerneală 
peste versuri albe
oricine poate visa orice

împlinind rânduiala
mă cuprinzi 
vers șoptit
în zbatere mă dăruiesc

noaptea ne prinde
în propriile
cuvinte nespuse
 
devenim contururi 
cerneala-n sărut
încet ne absoarbe 





miercuri, 13 august 2025

dragostea dintr-un pachet de biscuiţi

venea taica de la oraș 
muncit și ros de-amar
 
cu zâmbete pe buze îl așteptam 
noi 
prăpădenii mici 
și maica  prinsă-n bujori
 
furam printre îmbrăţişări 
mirosul de tren și de rată 
călător clandestin ascuns în haine 
(dacă ar fi să mă întrebi 
acela-i mirosul de tată)
 
lampa arzând 
câțiva biscuiți 
de-ajuns
ne visam întreaga noapte prinți
 
până a doua zi
dragostea dăruită seca din taica-omul.
în trupul părăsit se aciua o fiară
purtând cu ea mirosul greu 
de fum 
 
mergeți maică la tușa-ta 
că iară a băut tac-tu 
ne spunea oftând
 
de la poartă priveam stelele 
căutând să prind liniştea dintre ele
o lacrimă aluneca pe obraz
pe picior o furnică
surdă 
îmi doream să fiu și eu una
 
lampa de-abia mai pâlpâia

luni, 11 august 2025

eliberare

dimineața mângâiată 
de aripa corbului
alunecă
pe firul de iarbă sticloasă
iar greierii 
nevăzuți și tăcuți
îngroapă anii 

pasul e tot mai greu 
și drumul sârmos
am rămas un pic în urmă
carele s-au dus
pierdute în praf
pe deal 
vântul tot mușcă
un câine de paie

tare-aș vrea să mai alerg
dar corbul îmi taie calea
şi mă-ndeamnă
să devin pasăre-om
pe cerul croit să zbor
unde greierii își înghit cântarea

și zbor 
și zbor 
printre norii cu margini de zgură
până când zborul se frânge 
iar în cădere se naște
nevoia de a respira 
curgerea clipei
 
din trupul acesta cu oase golite
un fulg se desprinde
și-adoarme 
printre pietre
legănat de râul în care
peștii se sufocă 
în strălucirea căzută din stele

luni, 4 august 2025

vis în umbra stelei

trag perdeaua 
închid ochii
vreau să văd cum arde steaua

vreau să văd cum răbufnirea-i 
cu nesaț eviscerează 
golul rece
depărtarea 
căutând să afle-n lume
trupul plămădit din ceară

iată trece
o sclipire
iar în urma sa rămâne
doar un stârv topit 
o dâră 
pe-un perete scorojit
 
palidă 
tremurătoare
fumegând 
se-nalță-o formă
cu privirea spre abis
și pășește-n umbra stelei
ca un gând 
născut din vis


sâmbătă, 2 august 2025

mirabilis

destinul este ceea ce ți-ai pregătit să afli 
când ai ales să domini propria inacțiune

gândeam liniar stând tolănit 
muchia cuțitului adulmecându-mă
cu fiecare mirare
se răsucea până în os
devenind una

mă pătrundeau 
dinăuntru și din afară 
asemenea cursei oțeloase
mușchiul fiarei

urlam prelung 
pân' la nevăzuta lună 
doar lupi pe acolo
devorându-mă 

curgeam din mine
când totul a încetat să mă mai mire

joi, 31 iulie 2025

moartea

cât de singură ar fi 
fără noi
fără vii

trist copil
pe trotuar
jinduind
jucării
din galantar

ochi de gheață
fără vină
chip uitat
oglindindu-se-n
vitrină

miercuri, 30 iulie 2025

Întâlnirea poeziei cu lumea - perspective

de-ar fi să alegi între a ține poeziile pe care le-ai scris în cămară, ciorne pe hârtii îngălbenite despre care vei ajunge să crezi că sunt doar niște foi de ceapă, sau să le pui între coperți și, mai apoi, să le depozitezi pe balcon printre borcanele cu murături, pentru ce anume ai opta?
auzind întrebarea, privesc cele două cărți în care-mi sunt publicate poeziile și le scot pe rând dintre celelalte cărți care stau cuminţi pe raft; le mângâi cu drag, le răsfoiesc, mă pierd printre pagini amintindu-mi unele trăiri pe care le-am simțit atunci când am scris. zâmbesc și le așez la loc. îmi par frumoase și demne. mândre. că, na, ale mele sunt! 
îmi imaginez că acelea pe care le-am dăruit stau și ele, asemenea, printre alte cărți, pe undeva. ori poate că nu. poate au fost aruncate întâmplător pe te miri unde. 
oricum, să aștept, ca și când n-aș fi pregătit să mă arăt lumii, îmi pare că ar fi o travestire. 
gândind așa, mă duc să văd cărțile depozitate (nu pe balcon printre murături, nici la subsol otrăvind șobolanii) și nu simt regretul, nu simt că ar fi o risipă; vor găsi și ele loc pe niște rafturi. unele nu.
așa că mă decid: aș opta pentru carte! 

poezia, de oriunde ar izvorî, cred că se simte împlinită atunci când este rânduită și ea, ca o mireasă, și își află locul și rostul. 
poezia nu are nevoie de botox, nu o poți cârpi! îi poți aranja, pe ici, pe colo, câte o șuviță, dar atât. nu îi scormonești prin măruntaie. 
da, îmi spun, soarele răsare în fiecare zi și fiecare răsărit este mai uimitor decât tot ce a fost înaintea lui. te uită! fiecare răsărit este o nouă poezie. aceasta-i recurența. 

cartea...
copilul ți-l iubești așa cum este, în modul lui special de a fi. nu-i tai o ureche, nu-i schimbi culoarea ochilor, nu-i adaugi o șuviță cârlionțată, dar mai ales nu îl abandonezi.
 
altfel spus, e vorba despre renaştere: fiecare cititor e un nou răsărit ce aduce interpretări neașteptate, culoare și ecou. 
a publica înseamnă a boteza versul în lumina zilei, asemeni copilului căruia nu-i tai urechea, ci îl însoțești să crească după chipul lui. 
când împachetezi versurile într-o carte oferi nu doar cuvinte, ci şi emoţii, asumându-ţi vulnerabilitatea - creând o legătură autentică între tine şi celălalt.
 

luni, 28 iulie 2025

pulsând copilăria

la capăt de uliţă
fântâna uitată de sat 
îşi alintă izvoarele
pe cer
broboadă de stele

vorbim șoptit
pe hoție fiind puşi
să ne umplem traistele 
cu struguri 
ţâţa caprei 
bobi zemoşi şi dulci 
 
la întoarcere 
ne sfârâie sângele
noaptea trosnește
sub tălpile goale
alergând
scuturăm buzunarele
și ne pierdem în beznă 
frica 
tremurându-ne prin vene
se strecoară în noi 
fiecare tentacul un fior 

sâmbătă, 26 iulie 2025

pulsând abisal

mersul spre înlăuntru 
este bun
doar până acolo
unde lumina nu mai pătrunde
mai departe 
chipul își pierde
asemănarea

știu, știu
nici oglinzi nu sunt
 
spre adânc
pulsând unduirea
pe urma șoaptelor
frica
meduză îmbuibată 
se leapădă de tine 
în doze mici
promițând 
că veți rămâne prieteni
și că va reveni
cândva
să o iei și pe ea

știu, știu
solzii tăi sunt cicatrici

 
 

miercuri, 23 iulie 2025

pândind ultima clipa

mă las părăsit de timpul ce va să fie 
prefacându-mă nepăsător
de parcă n-aș vedea că și el are umbră 

uneori îi pășește înainte 
când prea devreme-i răsăritul
alteori îl urmează 
când ochii unora rămân închiși
obloane peste lume 
iar eu doar pândesc 
să prind și ultima fărâmă din apus
 
mă las părăsit de timpul ce va să fie
cu grijă
să nu-l sperii 
 

 

sâmbătă, 19 iulie 2025

fior

câmpul proaspăt cosit 
pânza paşilor 
peste care te prelingi acuarelă
florile căzute se prind
miere pe gleznele tale 
vârtej auriu te îmbracă-n
praf de mângâiere a petalelor 
pleoape ce stau să adoarmă 
 
strigăt în noapte
răsuflarea fulgerului 
o viață pulsând
cu sete de rouă 

joi, 17 iulie 2025

liniștire

gând pietros tu fă-te rouă
râu ce-alunecă la vale
minte despicată-n două
fluture din carne moale

din amar culege dulce
și nectar din mătrăgună
fă o clipă să străluce
precum stânca-n clar de lună 

prinde-n cană steaua rece
soarbe-i arsa nemurire
te dezleagă și petrece
blândă viața-n... liniștire

miercuri, 16 iulie 2025

între lumi

vorbelor voastre 
printre stropii de ploaie
rotindu-se ca un stol de grauri
ce-ar gusta fructul 
când eu mă lepăd de miez
să le potolesc pofta nu pot

vorbele voastre 
printre stropii de ploaie 
mi se prind aripi și mă înalță
devin șoapte 
și nu le mai deslușesc
când din mine plouă spre sus

vineri, 11 iulie 2025

tăinuire

am găsit un fir din geana ta
trist și tăcut părea
şi se ascundea
printre cutele din aşternut 
aşa părea
că se-ascundea 
 
l-am luat 
ca pe un fulg de păpădie
și l-am băgat la piept 
pe sub cămașă
chiar la piept
punându-mi o dorință
despre care doar el să știe
că-i una... pătimaşă
atât de pătimaşă 



miercuri, 9 iulie 2025

prospeţime

părul tău 
curat ca şi tine 
aduce în mine un răsărit
fiecare șuviță-i o aripă scurtă 
tăiată-n lumină
care se joacă 
pe linia perfectă a gâtului tău 
iar câte un fir rebel
ne salută de rămas-bun 
 
nici nu mai așteptăm cuvintele 
să ne tremure pe buze
în tăcere
ne spunem o poveste nouă 
proaspătă 
ca o zi de primăvară

marți, 8 iulie 2025

arșiță

în flăcări o roată
pe cerul ce astăzi e vatră
aruncă pe toate cu ură
pufnind 
uscate flăcări pe gură
pomul se uscă
frunza îi moare
iar râul pietrind 
înghite izvoare
sub plaga dogoare

pământul plesneşte
de-a lungul pe drum
ascunși în ţărână 
şuieră moale 
şerpii de scrum 

120 via 180 sau cum reuşeşte cucul să cânte cu-cu!

atât de perfectă este coaja de nucă! 
doar un potlogar o va înveli în staniol 
orbii aplaudă, surzii fredonează... 
şi unii, şi ceilalţi, simt în aer mirosul prafului de puşcă
 
mişelie este atunci când 
relația dintre poet și poezia sa nu se rezumă doar la cei doi 
ea, poezia autentică, nu suportă menage a trois
 
ăştia care dizolvă poeziile autorilor consacraţi, 
oferindu-le ca pe ceva original, 
nu sunt altceva decât agenţi comerciali care lucrează pentru industria gonflabilului
 
cea mai afectată industrie (de către IA) este aceea unde contrafacerea este ingredientul de bază în procesul de producţie, iar prima şi cea mai utilizată secţiune în care se foloseşte IA este aceea a opiniilor, sugestiilor şi/sau reclamaţiilor
 
putem concluziona că linguşitorul are limba aspră şi poartă în sine viclenia,
şi-a învăţat de la cuc despre fratricid, 
dar să nu uităm că toţi avem loc sub cerul cu-n soare...

joi, 3 iulie 2025

culori

culoarea paiului 
dragostea înfăptuită pe miriște
culoarea cerului 
cuvântul șoptit odihnind iubirea

și-atâtea alte culori 
visate-s azi în alb și negru

miercuri, 2 iulie 2025

deja vu din strachina de pământ gustat cu lingura de lemn

ce întâmplare să te afli aici, tu, 
iar copil, 
același ca și atunci!
să mai simți cum suflă vântul pe deal 
în arșița verii, la umbră,
dezgolit de tine, 
lăsând doar sinele să se pătrundă cu întregul; 
asemenea toate atunci 
ca și acum. 
 
ori când ești atunci? 
ori când ești acum?
să fi fost acum încă de pe atunci 
sau acum este atunci?
 
ce rost au atâtea întrebări 
câtă vreme tu ştii că, 
de va sufla vântul pe deal 
și încă îl vei mai afla, 
un început nu este, 
nici un sfârșit, 
iar fără-de-sfârșitul te va cuprinde
împreunându-se cu a ta trezire
acum 
ca şi atunci.

marți, 1 iulie 2025

mustind

așa cum vița-de-vie pornită-i 
să-mbrățișeze sudul
de-i pusă cumsecade pe sârmă
altfel cocârjită
la fel omul 
deschide brațele către lumină
și-ngână rugăciuni 
la vremea apusului 
sperând 
un nou răsărit

ne vom întoarce pe drumul de țărână
șchiopătând la pas
zburând prin gând
și-om mai gusta  
din umbra de sub frunza vie
sorbind 
aromele purtate-n vânt

departe-mi ești copilărie
acum
când eu zâmbesc visând
gustul tău 
de strugure în pârg

luni, 30 iunie 2025

dezvelire

a izbit tot ce i-a stat în cale
năvălind peste noi
dimineața aceea cu inima goală
dospită demult 
în spuza unei străluciri bătrâne

iar promisiunile
păsări captive 
ciugulind din torace
la fiecare respirație
fără să fie simțite de câinii adormiți 
din târla minții
se pregătesc să-și ia zborul

de veghe rămasă-i
printre clipiri
privirea 
adânc îngropată sub amintiri

joi, 26 iunie 2025

ezitări

îmi este mai ușor să cred că ruga îmi va fi aleasă 
decât să fie împlinită
și numai pentru că m-am obișnuit să trăiesc în speranță
mai cu seamă în speranță

cuvintele sunt multe
să le alegi pe cele potrivite nu-i ușor
dar durerile câte ar fi 
tot una-i

să te împotrivești nu-i decât un fel de joc la cacealma
cu moartea
te-ai ruga să arunce cărțile 
intimidată de miza ta
totul! ai spune hotărât
dacă ai putea folosi fața care nu spune nimic
îngânând
despre cum zugrăvești mormântul în alb 
și despre cum așezi o poză într-un loc 
unde poate fi văzută 

apoi mă uit la podul acela dintre stele 
și mă gândesc că este mai ușor să trec dincolo 
dacă nu privesc în urmă - nimeni să-mi vadă ochii
dacă nu spun nimic...

luni, 23 iunie 2025

sprijin

ne-am mutat în partea căzută a lumii
unde broderii de umbre se-aştern peste vreme
iar vântul cu a lui suflare
împletește fir de aţă ruginie 
prin respirațiile noastre

să ne sincronizăm pulsul
eu voi sta de veghe
tu 
odihnește-te
iar de-o fi să cadă vreo stea
îți voi șopti despre ea
doar să mă ții de mână  
şi-n marea visare
să-adunăm împreună 
petale de trandafir
 

vineri, 20 iunie 2025

fragilitate

iepuri de sticlă
iepuri de porțelan
iepuri de lut
oamenii au fugit din case
se ascund prin iarba înaltă
luna dințoasă rânjește
iepurii stau nemișcați 
iepurii sunt tăcuți 
sunt reci 
precum sticla
precum porțelanul 
precum lutul
se tem doar de cioburi
pământul este negru 
iarba-i înaltă
oamenii se tem 
de propriile umbre

iepuri de sticlă
iepuri de porțelan
iepuri de lut
oameni din carne


joi, 19 iunie 2025

retragere

unde se retrag apele când se retrag?
în pântecul izvorului să își facă cuib
cum îți faci tu când îți este teamă 
născând altă teamă de lipsire

unde își dorm somnul rândunicile?
sub aripa obosită visând răsăritul
cum mă cuprinzi tu când eu tremur
de la atâtea lumi prin care trecem
 
încotro duce cărarea de care mă despart?
acolo... unde nu voi mai ajunge
eu, cel care caut să prind alunecarea din privirea apusului
așa cum îţi laşi tu să curgă pielea peste mine
când te ridici să pleci lăsând în urmă
atingerea unui trup, 
atingerea unei mâini, 
atingerea unei palme, 
atingerea unui deget... 

 

miercuri, 18 iunie 2025

fluturii de altădată

azi am încercat să umblu desculţ
la fel ca în copilărie
atunci când 
seară de seară 
îmi scoteam mărăcinii de prin tălpi
 
dar unde-a fost mirişte 
acum este zgura
care zdrobeşte şi muşcă din carne
și nici timp de seară nu mai este 
 
azi am pus pe mine niște haine zdrenţuite
dorindu-mi să mai văd 
în juru-mi 
fluturii de altădată 
 
 

 

marți, 17 iunie 2025

dezlegare

fă-ți timp pentru tine
te-așează pe o podișcă 
ia pulsul salcâmului ce leagă malurile
privește cum apa curge 
las-o să-ți sărute tălpile
oferă-i în schimb o floare 

te du', te du' la vale 
ia-mi gândul cu tine
și lasă peștii să doarmă 

fă-ți timp pentru tine
ia culori din năframa 
ce-a rămas în urma ploii
amestecă-le în noroi
te-încalță până la genunchi
te-îmbracă până la brâu
te dezbracă înlăuntru 
și fă-te iarbă

te du', te du' la vale
ia-mi gândul cu tine
și lasă peștii să doarmă

pietrificare

omul de apă 
ultima picătură
din colţul ochiului
în devenire o piatră
 
custuri prelungi
pe fruntea stâncoasă
șanțuri adânci
în ochi te scufunzi 

tulbure alinare 
buza-i căzută
într-o rână atârnă
ca stejarul trăsnit
 
omul de apă
valea-i e seacă
inima înceată
în el se împiatră
 


luni, 16 iunie 2025

ţesături

tragi de noapte ca de o perdea
de-ai putea să o speli 
de câteva ori pe zi 
să o lași să se usuce 
în puterea soarelui
poate așa s-ar mai decolora
ar intra la apă
diminețile ar veni mai devreme 
și n-ai mai improviza visul 
între două gânduri apăsătoare 

se deșiră-un fir
plin e cu mărgele 
mii şi mii de stele 
 

duminică, 15 iunie 2025

ritual

îmbrăcăm acel veșmânt 
sub care 
tăcerea-i alint
în noaptea dinaintea zilei 
cu prima suflare de vânt

ridicăm pânzele 
lăsând cuminții pe mal
noi 
pe corăbii

trecem prin gând
chipuri plecate demult
ce zâmbesc 
ne-așteaptă 
unde marea și cerul
se prind în sărut

doar o privire în urmă
ne tulbură visarea

privește fii 
lacrimile-și varsă în valuri
și murmură cântec de jale
privind a noastră plecare

păsări se-înalță
împăcând ultima cale
pe luna albă-frumoasă 
pâlpâie o lumânare


sâmbătă, 14 iunie 2025

ciclotimie

iarna nesfârșită în fiecare dimineață 
cu rânjet gri așteaptă la fereastră
peste umărul ei se vede 
un sâmbure de soare

fir timid alunecând pe-o rază
în camera ta s-a pitit
nici nu mai știe să fie cald
stă ghemuit într-un colț 
și te privește neîncrezător 
când îl iei în brațe
obrajii i se înroșesc
și cumva, cumva
reușește să-ți intre pe sub piele

privește!
țurțurii încep să se topească

vineri, 13 iunie 2025

meteor

două planete îmi țin loc de casă 
una moale 
ca lâna din care-mi lega bunica șosete 
acolo îmi scriu scrisorile
la lumina lumânării 
cealaltă ca un cufăr de zestre 
unde le primesc
lăsându-le nedeschise

pe drum întâlnesc izvorul laptelui
cioburi de stele clipocesc
privindu-le mi se face dor 
de setea potolită pe grabă 
și de joacă
și-mi vine să țopăi într-un picior

este uimitor cum țâșnesc păsări de gheață
și somnul zboară 
ca un puiandru dornic să guste din lume
când zorii încă mai mângâie castanii

mă strecor printre poeții ce-ți cântă numele
copilărie
alții îți numără pașii 
de câte ori ești prin preajmă
eu te așez cu un deget
ceva mai departe
pe o planetă dezlegând noduri de lână
pe cealaltă citind scrisori

joi, 12 iunie 2025

ecoul renaşterii

câinii ce pădurea-o-latră 
ce-or simți, ce-or mai simți?
scorburi în stejari bătrâni
guri ce urlă în tăcere
de-i privești poți auzi
înlăuntrul lor cum sapă
puiul zborului dintâi
coaja oului o crapă
nu-i târziu, nu-i prea târziu
pasărea la cuib se-întoarce
oare-i place? de ce-i place?

uite luna colo-n leagăn
lanțu-i nituit cu stele


duminică, 8 iunie 2025

cea mai scurtă poezie

cea mai scurtă poezie 
inspirându-mă din ce s-a mai scris,
cum s-a mai scris...
 
două cuvinte ar fi banal,
unul singur fără de înțeles,
ori, poate, s-ar interpreta în atâtea feluri
și uneori greșit.

o singură literă
un sunet, o vocală ar fi,
dar ce sens?

o virgulă, un punct, o suspensie...
 
așa îmi vine o idee,
un semn!
 
ce este poezia dacă nu emoție? 
și ce-i mai întreg, mai plin de emoție? 
mă gândesc și iar mă gândesc, 
la bucurii, la tristeți, la teamă, la speranțe...
și iată!
o lacrimă cade pe coala de hârtie.
o privesc cum închide în ea un întreg univers, 
cu timpul său cu tot,
un semn ca niciun altul.
 
un semn!
aceasta-i cea mai scurtă poezie 
ce poartă în ea sinele 
spunând despre tot;
nici titlu nu îi trebuie.
 

secătuire

îți închipui că ești
păsările zboară, 
țurțurii atârnă, 
în deșert însetatul privește cerul
aceleași repere, 
niciunul nu duce la tine

atingi o icoană 
fără să poți lega iertarea-n mângâiere 
poate că o culoare în plus 
ar fi dat sens lăcrimării pe sticlă

nici nu mai ai inimă 
din care să tai bucăți
ce se mai aude 
sunt picăturile de sânge 
ce-ți respiră, din obișnuința gestului, 
iar gâlgâitul acela lacom 
doar soarbe 
ce mai curge prin tine


sâmbătă, 7 iunie 2025

devenire

despre viitor cu teamă 
ca în orice umbră 
căutând cu grijă tot ce-i uitat

despre trecut cu dor
priviri lovindu-se de sticlă
scotocind prin ungherele potrivite

artistul dintr-un gest ne așază
în lumina potrivită
folosind scânteia care ne prinde
 
mai bine alături de vise
unde îmbinarea perfectă 
ne păstrează culorile
în așchiile rămase  
dintr-o lingură de lemn

azi
iubirea-i prinsă 
într-o inimă de silicon
lipsită de bătăile tresărinde 

compasiunea-i un boț cu ochi
ce-ascultă
tăcerea prelungă

(aleg să spun că poeziile tale nu îmi plac la fel de mult ca ale celuilalt
în niciun caz nu-ți voi spune că scrii prost)

prichindeii
cu buzunarele descusute 
sunt atât frumoși
dar noi știm asta 
de aceea păstrăm fotografiile întâmplătoare
în ele 
lumina cade mereu 
în unghiul potrivit

luni, 2 iunie 2025

compatibilităţi

îmi căşunase să cred că firele de telegraf poartă prin ele fiinţe mici care pot ajusta mesajele
uneori se strecurau chiar şi în camera unde îmi scriam textele
meştereau ceva pe la rotiţe aşa fel încât gândurile mele deveneau altfel pe hârtie
de aceea revenisem la vechile metode
scriindu-ți scrisori 
folosind o caligrafie stângace
 
miracolul se naşte din dorinţă
a doua oară are nevoie de şi mai multă 
 
mă întreb cât de mici ar trebui să fie acele fiinţe 
astăzi
când ne privim şi pare că ne atingem
tăcem şi pare că ne spunem
 
cerneala a devenit un cuvânt arhaic
poștașul s-a alăturat coșarului
în cântec...

 


duminică, 1 iunie 2025

nepoftitului

ce-mi cauți întru!?

privire oarbă
glas prefăcut
tu 
nici să treci de poartă 
n-ai putut

ne-îndepărtată este umbra 
ce-ți stă ca o faianță 
peste obrazul gros
de-mi pari slugoi
făcut din lut
 
eşti nepoftit
te du'
mă lasă! 
 
 
 

vineri, 30 mai 2025

înfruntare

dezbină-ți durerile crescute
precum ciupercile
pe osul putrezit
sub carnea ce frunzește
și fă-te mic
un punct 
cu aripi desfăcute
alergând prin tine
gând adânc 
pierdut prin amintiri
primește 
gestul dorit 
de-alint

nu prinde între dinți amarul
nu-l mai sorbi sub pleoape grele
lasă chitarele să vibreze 
lângă tâmple
și-un zâmbet deocheat 
să-înfrunte curajos 
disprețul
lipit peste oglinda știrbă




marți, 27 mai 2025

poezie-n liniște

era noapte cu lună plină
urlau poeții 
urlau și poetesele 
foloseau vocale legate fără ritm 
fără rimă
doar cu profunzime
cu sens 
ascuțit să pătrundă 
până în stâncă 
să rămână acolo
și niciun ecou să nu răspundă

poeților 
și nici poeteselor  
nu le place să se asculte

în noaptea aceea 
am încetat să mai scriu
mi-am strâns caietele 
le-am îndesat într-un sertar
sau două
tot de atunci îmi place să citesc poezii 
de pe vremea când nu se urla
și să tac 
în poezia mea!

luni, 26 mai 2025

resuscitare

inima bate în ritm cu ceasul
ceasul simte pielea jupuindu-se 
muţeşte lăsând durerile să îşi strige bătăile 
lipsită de repere inima se oprește și ea
ce-i de făcut? 
coji de var păstrează în ele
urmele întâmplărilor
sub care se topește măsura scursă
pretutindeni este plin de culoare
și pielea este pătată
nici nu o putem spăla
ce-i de făcut?

să dăm cu var în camera asta
totul va mirosi a proaspăt
tu vei bate un tic
eu un tac
poate vom păcăli inima


Înfrigurare

Aveai o garofiţă la năframă.
Ce năluciri! Bondarii dădeau iama.
Încercam să-i prind fără să țin seama
Că fluturi nu-s, nici dusă-n vânt vreo scamă. 

Rafale șchioape împleteau șuvițe, 
Amețite de parfumul tău, cădeau.
Călugărițe, pleoapele, închinau 
Ochilor, ude-albastrele dorinţe.
 
Acum, pe-aci înghețul se coboară,
Într-o gâză tristețea se îndeasă
Ca un ciorchine, iar o uitare deasă
Ninge peste noi, chiar în miez de vară.

În zori, firul de iarbă lăcrimează,
Sub strat de brumă, prea plăpând, cedează.
 

regenerare

tresari
ca după o lungă hibernare
în care
prin toate visele 
ai făcut legământ
că vei trăi viața la maxim

să mă trezești...
trezește-te!
tresari...

gândul de-a fi 
s-a furișat
precum un nor 
cu ploaia lui de vară

rămâne în urmă 
o cenușă roșie 
purtată-n șiroaie
 
deodată nu mai este 
timpul 
această eterna culoare

ai crezut 
că-n orice lumină 
este și viață
dar un fulger te-a contrazis
cu a sa moarte îngropată
adânc 
în pământul adormit

pe dâra de fum se înalță
se izbesc aripi
îngerii nu-s


miercuri, 21 mai 2025

Semnul ultimei înfloriri

cu ochii înfipți în lumină
ții de mână umbra 
ce-ţi împinge seva 
pulsând
spre o nouă primăvară 
să mai înflorești
 
umbrind
te porți târâş
doar să mai devii
piele de șarpe 
lași în urmă
prelung semn de bun rămas
 
de-atâta strălucire 
privirea ţi se usucă
lângă tulpină
căzută este
ultima floare
 
cu grijă mori
să n-o strivești

luni, 19 mai 2025

troc

la îndemână ai avut nesfârșitul
dar l-ai dat
pentru o carapace casantă
despre care știai că te va trăda
doar să afli cum este să mori

viața prinde gust de apă salină
mereu însetat
cauți dulcele doar pentru odihnă
fie chiar și un înlocuitor
alt troc 
o fisă dată la schimb 
pentru o rundă în carusel
ce joc!

nisipul îți fuge sub tălpi
scufundându-te
de-o ultimă respirație te agăți
ca o floare 
de ultima petală
nu vrea să se despartă
dorindu-și fructul etern 
sâmbure adânc doar pentru sine
***
indiciu: versurile care conțin adverbul "doar"


duminică, 18 mai 2025

o dimineață perfectă

toate se întâmplă întocmai
soarele răsare în culoarea perfectă 
tu ești 
la fereastra potrivită
un guguștiuc își aranjează penele
ceasul bate ora exactă
la radio melodia preferată

nimeni pe stradă 
și e mai bine așa
poți desena siluete 
valsând
aburul cafelei unica acuarelă

sărutul se așază pe umăr
dornic să guste nectarul



vineri, 16 mai 2025

noemă

te-aș despleti când se înseară
pe tine strop de vorbă fără nimb
când de pe turlă corbii zboară
și glas de plumb lasă la schimb

nespusă ești ca o fecioară
pe umeri goi purtând oftat
încrunt pe fruntea făr' de ocară
și mierea-n glas necuvântat

în cuibul minții gândul te clocește
tăcerea-i pufu-n care te cuprinzi
metaforă-i întregul ce te crește
mocnind te-nalți și te aprinzi

de-mi vii în miezul nopții-ncins
te voi numi Noema cea din vis

***
te-aș despleti când se însară 
pe tine - strop de vorbă - fără nimb 
sus - de pe turlă - corbii zboară 
și glas de plumb îmi lasă mie-n schimb 

nespusă ești ca o fecioară
pe umeri goi purtând greoi oftat
încrunt pe fruntea făr' de ocară
și mierea-n glas rămas necuvântat

în minte gândul se clocește
tăcerea-i pufu-n care te cuprinzi
metafora de-acolo crește
mocnind te-nalți apoi să mă aprinzi

te voi numi Noema, vis aprins,
când vii în miezul nopții-ncins



Alegere imperfectă

aleg să mângâi  ceea ce este 
păstrând ce-a fost
 
copacul să-l simt în a sa cenuşă
şi-n munte 
drumul stâncii învelite
cu văl de lavă curgând 
încă fierbinte
 
trupul tău îmbrăcat în rochie de mireasă
visul acela în care îmi zâmbeai
ascunzându-te printre pâlpâirea luminii 
şi umbrele ce dansau
pe ritmul vibraţiilor emanate din noi
când încă mai aveam puls

aleg să-mi fie toate frumoase
fără să iau urma desăvârşirii

 

joi, 15 mai 2025

Notiţe

situaţia economică a României, azi data de 15.05.2025, nu este una îngrijorătoare (asta dacă ne raportăm la indicatorii macroeconomici cum ar fi şomaj, rata inflaţiei, pib) 

problema o reprezintă datoria publică a Statului care a depăşit cu mult pragul de încredere al creditorilor, fapt care impune o restrângere a cheltuielilor

problema gravă pe care o generează nivelul de îndatorare a Statului este incapacitatea de plată iminentă, ceea ce va afecta situaţia economică, prin faptul că operatorii economici care au de încasat bani de la bugetul de stat vor intra ei înşişi în incapacitate de plată

cum, în România, creşterea economică a fost generată în proporţie semnificativă de proiectele publice, expunerea este cu atât mai semnificativă cu cât în angrenaj sunt un număr mare de salariaţi, ale căror venituri salariale, dacă nu sunt plătite sau vor fi diminuate, vor reduce consumul, ceea ce adaugă la criza economică şi alte sectoare, nu doar cele din construcţii, servicii, ci şi din comerţ, turism etc.

la toate acestea se va adăuga şi expunerea bancilor, dar în viitorul imediat şomajul

CE şi CINE este responsabil de această situaţie?

EVIDENT GUVERNAREA  şi complicitatea Parlamentului prin nesancţionarea comportamentului risipitor. Totul justificat de nevoia partidelor de a păstra puterea. 

CINE sunt partidele vinovate de o proastă guvernare? PSD şi PNL în egală măsură. Partide care, constatând că vor pierde alegerile au impus alegeri comasate, s-au pus pe liste comune, au  influenţat alegerile din toamnă prin intervenţii în procesul electoral, ajungând chiar la anularea unora dintre aceste alegeri. 

ÎN tot acest timp au cheltuit bani, fără rost, pe pomeni electorale, iresponsabil

Acum de unde se pot lua banii pentru a redresa situaţia?

Variante: 

1.de la cei care au primit pomenile electorale. această situaţie presupune creşterea impozitelor, reducerea cheltuielilor, lărgirea bazei de impozitare.Dar, din păcate, niciun client politic nu va suferi, ci doar omul de rând.

2. angajând noi împrumuturi concomitent cu reducerea drastică a cheltuielilor bugetare, dar fără afectarea investiţiilor, dar în acelaşi timp  absorbţia de fonduri europene.

 STAREA DE FAPT EXISTĂ ŞI VINOVAŢII SE CUNOSC!!!

CINE ESTE VINOVAT ÎN PERCEPŢIA COLECTIVĂ?

dacă ajunge preşedinte, vinovat va fi SIMION. incapacitatea de plată a statului va fi justificată exclusiv astfel: din cauza lui SIMION!

dacă ajunge preşedinte NICUŞOR, de vină vor fi declaraţi cei din PSD şi PNL-ul lui Johanis.  

TOTUŞI, la guvernare, în cazul în care va fi NICUŞOR preşedinte, vor fi aceleaşi persoane, aceleaşi partide, la care se vor adăuga cei din USR. Vinovaţii vor fi declaraţi doar la nivel demagogic, cetăţeanul de rând şi capitalul autohton vor fi cei care vor plăti toată risipa ultimilor 2 ani.


Pronostic: Nicușor 54%

azi am decis să nu particip la vot.

aș fi votat cu Simion, dar am ajuns la concluzia că nu merită să fie președinte.

Nicușor este doar o altă marionetă a sistemului securității comuniste din '90 care și-a adaptat doar metodele de manipulare, nu și comportamentul în ceea ce privește conștiința civică.

Actualizare: ora 22:37, mă uit la B1, Simion este în direct în Franța. Omul este de o prostie rară! Dacă se va rostogoli informația, în mod normal nu va lua nici 30%. Sper că francezii nu vor generaliza idioțenia lui la întregul popor român. Mai mare rușinea!  

Acutalizare: 20.05.2025 ora 13:41

Din păcate există două tabere, una care își vede speranța risipită, fără să fi înțeles că alegerea lui Simion și a regimului declarat de către acesta și tabăra sa ar fi izolat România și la putere s-ar fi aflat aceiași nomenclaturiști; cealaltă tabără doar răsuflă ușurată pentru că a scăpat de pericol, dar fără să ia în seamă că cei din tabăra cealaltă au votat din disperare, nu pentru vreo ideologie- disperarea că nimic nu se va schimba câtă vreme aceiași indivizi se vor afla la putere. Dacă Simion ar fi ajuns președinte, dacă în viitor se va ajunge la o astfel de situație, vina va aparține celor care ieri, dar și azi, au tolerat starea de fapt, mulțumiți să aibă ei și ai lor, luând din frimiturile care cad de la masa imperiilor, călcând în picioare demnitatea celor care își doresc de la România ca ei să fie respectați și să aibă o șansă astfel încât, muncid și sacrificicându-se, copiii lor să poată să trăiască într-o societate corectă.

Paradoxal, opinia generală despre direcția în care se îndreaptă România, la începutul anului 2024, era aceea că România a apucat-o pe o direcție greșită. Astăzi, România se află pe aceeași direcție, dar se validează ca fiind una bună deoarece se compară cu o ipotetică direcție pe care s-ar fi aflat România dacă ajungea Simion președinte. Suntem exact în povestea săracului căruia rabinul i-a oferit situația inițială...

***

25.06.2025

Se va crea o aparentă democrație de către mafia politică deja constituită. Nu vor mai ceda puterea.

 

miercuri, 14 mai 2025

și eu

se-nchide floarea pe timpul nopții
îngrijind polenul
vântul să nu-l risipească și eu 
adâncesc în mine 
adăpost să îmi fiu

ferecate-s obloanele caselor 
pe străzi lăturalnice 
nimeni să nu treacă de zidurile reci și eu
rămân de gheață
nimic să nu mă pătrundă

știu 
unii preferă să fie ținuți în brațe
asemenea motanului 
care se cuibărește în coșul din nuiele împletite 
uneori ridicând privirea 
să vadă dacă toți sunt bine 
și eu...


marți, 13 mai 2025

loc de dor

lacrimi târzii 
stele de gheață 
cioburi printre umbre înțepenite sub pietre 
țipătul din zare 
stoluri alungă spre vale 
salcâmii și teii 
în complicitate 
topesc ce a mai rămas netopit 
 
copilul privește 
zorii se-nalță 
o frunză se leagănă căutând amețită un loc 
o palmă de soare 
sau o bancă în parc 
chiar umărul lat 
al trecătorului ce-a ieșit din schimbul trei 
mergând către acasă 
nu-i timp de căutare 
oriunde e bine sau rău 
poate se va gândi mai spre seară 
ce-ar fi ales dacă ar fi fost în locul ei
 
dar seara 
copilul este mai mare cu încă o zi 
timp în care 
un copac a fost trântit la pământ 
și multe frunze s-au lăsat în voia vântului 
unde să găsești loc pentru toate?

sâmbătă, 10 mai 2025

în căutarea somnului dintâi

îmi doresc atât de tare să mai dorm prunceşte
dar nu-mi amintesc 
despre cum se face
dar dacă ştie cineva
îl rog să îmi spună...

ascult simfonia ploii
îmi pare că-n ropotul ei 
se află povestea
din care se împletesc visurile
ochi cu ochi
fir cu fir
și luciri ca de stele
țesute-s într-o bluză a nopții

întind mâna căutând sânul 
gust laptele cosmic
să-mi fie de leac
 
întind mâna să mă atingă ploaia
mă prinde
ca un cordon ombilical 
de pulsul care încă mai zvâcnește 
copilărește
 
întind mâna
și-mi place
când apa se strecoară pe sub haine 
pierzându-se în trupul de piatră 
ce devine moale
plăcută stare de bine
numai bună pentru un somn liniștit



marți, 6 mai 2025

respirații

când mă ții de mână 
- cum pădurea-i toată 
copacii atingându-se mereu-
simt că nu este de-ajuns
și-aș vrea să-ți prind respirațiile 
să le păstrez 
precum razele printre ramuri 
blânde priviri de prin lume

de-am fi contopiți și tot n-am fi întregi 
risipind șoaptele 
- cum adierea vibrează prin crângul adormit-
aș vrea să le păstrez ca pe toate vinilurile 
pe care le mai șterg de praf 
uneori închinzând ochii să le simt muzica 
așa cum era odată 
când ni se strecura printre respirații

cum am putea să mai fim unul 
din atâtea bucăți care se risipesc 
despărțindu-se de noi
lăsând semn o ultimă atingere?
- cum frunzele-s duse de vânt
mângâind poalele pădurii- 


vineri, 2 mai 2025

răgaz

de unde vine această dâră de fum?
dacă o urmez, încotro mă va duce?
voi găsi focul sau măcar 
scânteia?
 
caut și caut
să regăsesc ce mai arde în vatră
așa mă aflu de-o vreme
hoinar ce-și poartă-n desagă
dorul de-a fi
 
dar iată,
drumul se tot scurtează,
iar locul e tot mai departe

ceasule, ceasule
agitat și grăbit 
tu, cel care guști secundele 
trecând limba peste fiecare
ia şi tu o pauză
și dă lumii răgaz
preț de o clipă
prefă-te
fii oul din cuib

la urma urmei timpul trece 
și dacă nu-l măsori tu 

bătrânul răspunde
bătând încă-o măsură
zâmbetul său răsuflă a ceață
tot mai îngustă îmi pare cărarea 
și tot mai departe scânteia 



marți, 29 aprilie 2025

acoperământ

 Acoperământ
 
nu orice suflet se vede pe chip

mi-e frig 
în această noapte înceată 
ce mă respinge 
la sânul ei nu-mi potolește
pofta de somn
lăsându-mă la vedere 

oh, tu, înger obosit
mărește-mi doza de iubire 
adaugă și niscaiva  iertare 
în sufletu-mi plăpând 
ce-a devenit o ladă 
cuprinsă-n mucegai
fără de zestre
 
iar tu, oglindă, primește
unghiile în tine să le-nfig
schimonosește-mi chipul
ce-i numai o minciună  
un voal cârpit s-acopere 
adâncul

***
 
Acoperământ
 
Mi-e frig 
și noaptea pare fără de sfârșit.

O, înger obosit, 
cu aripi zdrențuite, 
dă-mi din miezul tău de lumină – 
o rază de iubire sinceră și o picătură de iertare, 
inima-mi plăpândă să nu mai fie o ladă fără zestre 
cuprinsă de mucegaiul uitării.
 
Oglindă, martoră tăcută, 
schimonosește-mi chipul mincinos, 
dezleagă-l de măști
și-arată-mi adevărul,
nu o imagine înghețată, 
ci un suflet arzând de dorință.
 
Acoperământ de gând și mister, 
nu doar scut împotriva frigului, 
să fie un strigăt de eliberare – 
o armă, o chemare, o speranță 
din straturile trecutului 
nască-se dorul unui alt început. 
 

duminică, 27 aprilie 2025

aparențe

ștreang rugăciunea
călăul purtând țol alb
taie frânghia

*

dangăt de clopot
leagănul gol sub cireș
ploaie de seară

*



sâmbătă, 26 aprilie 2025

așteptare diacronică

fluture cu aripi înmuiate în morfină
trezindu-te în fiecare zi 
fără să te întrebi de ce
faci o socoteală 
de multe ori moare omul 
dar nicio moarte nu-i aceea care 
nu devine și ea obișnuință
la ușă ți-a bătut de-atâtea ori 
nu te-ai sinchisit să deschizi
dar te-au desfăcut ei 
să-ți umble prin măruntaie 
să te golească
doar o altă neputință 
îngenuncherea ta 
pentru o siluire mai puțin 
durerea nu trece 
o simți murind 
o simți trăind

la ușă bat în sincron
Dumnezeu și Moartea
dar nu știi în ce ordine
 
cui să deschizi?

joi, 24 aprilie 2025

râu iluzoriu de-o zi

dormeam sub un pod din lemn 
lângă o apă lină
în vis compuneam o melodie pentru oamenii întâlniți
și le-o dăruiam 
în schimb ei îmi ofereau câte o floare 
și toți dansam
după atâta dans mi se făcuse sete 
când deodată apa a secat
peștii se izbeau de pietre 
unde fusese podul era o groapă răsturnată 
nici urmă de oameni 
nici urmă de flori

încă se mai împărțea sămânța
fir de lumină dintr-o stea promisă
răscolite unduiri prelinse 
roiuri nesătule de a fi
călători câți nu se mai văzuse
și lumea toată un pretutindeni gol
un loc în care tăcerea 
ajunsese o pojghiță prin care răzbeau
șoaptele din zorii trezirilor dintâi
...
grăbită ora dimineții 
cu rouă neîndestulătoare
macii se scutură
plesnesc
inimi sângerii prind a-încolți 
și toți
și toate par să strige
- opriți timpul!

rând pe rând se așterne liniștea
către amiază și păsările și greierii-au tăcut
o adiere atinge un pic de soare 
îl iau cu mâna și-l mut cu o oră înapoi și 
dobândind această iscusință 
tot mut pân' la izvoare
dau drumul apelor printre cele două maluri
pe sub podul din lemn să curgă-n visare


sâmbătă, 19 aprilie 2025

umana credință

dovada incontestabilă a credinței nu este oferită de tot șirul de rugăciuni și post (acestea pot fi puse și pe seama unor obiceiuri, constrângeri etc.), ci de comportamentul creștinului din sâmbăta paștelui, când pare că își spune:

"nu am putut să-L ajutăm, ne rămâne doar să credem în El și în ce a prezis. deci, să ne pregătim pentru marea sărbătoare, Învierea". 

și... se pune creștinul, de dimineață până către seară, să rânduiască toate cele. din când în când mai gândește la Cel răstignit, "nici nu-L mai doare, drăguțul! a scăpat, iar noi suntem fără de păcate". 

- Doamne iartă-ne! mai zice, făcând semnul crucii.

arta durerii

pe firul vieții încolăcită-i uitarea 
șarpe hibernând 
de câte ori se va trezi
vei mai gusta dintr-un măr

și noduri sunt 
pline cu amintiri 
după fiecare dezlegare 
legate-s altele mai mari

prea strânse cele păstrătoare de taine 
dincolo de ele firul n-are împletire 
un capăt prins de pântecul mamei 
celălalt în trupul Lui

cuiele au înlocuit nodurile
lăsând liberă scurgerea iertării
din tot ce-a fost
ne-a mai rămas doar un semn

cea mai plagiată reprezentare a durerii 
este crucea

miercuri, 16 aprilie 2025

pe firul incertitudinii

complicată-i această încercare de a lua realitatea ca pe o bârnă de care să te sprijini într-o echilibristică pe sârmă purtând urma cârligelor prinse în carne, funiile au ars

din drum a rămas doar o cărare prin pajiștea fumegândă, ai de ales între pietricelele care-ți pătrund carnea și jarul fierbinte, repere pentru drumul ce-l cauți

cei care stau cu gâtul sucit privind cerul și păsările lacome de aer, socotind fiecare pas, n-au măsura distanței dintre capetele între care orice explicație devine o altă percepție, ei văd doar reușita și tremură gândind la eroare



luni, 14 aprilie 2025

trezire - decupaje

în strânsoarea iernii apele nu dorm
nu visează
doar stau mai aproape 
celulele toate
în trupul de gheaţă aşteptând 
topirea 
nu-i o despărţire
nici ardere sub primul soare
unde îşi prind jocul
cârlanii 
până către apus 
în urma lor tropăitul 
se mută în gânduri
liliecii 
împletesc nevăzutele fire
pe pânza nopții brodând 
visele-n flori
şi liniștea 
adoarme ținându-se în brațe 
cu firele de iarbă 
respirații 
asortate se-nalță 
rând pe rând 
chiar din pământ



miercuri, 9 aprilie 2025

glaciar

copilul prinse gogoloiul de ceară
din care lumina s-a scurs
rece 
la fel ca mâinile prefăcute-n sfeșnic
și-l îndesă în buzunar
la piept
focu-l ardea

plâng oamenii 
când oamenii mor

în altă zi 
la marginea pădurii
privind soarele topindu-se
ca un muc de lumânare 
în trupul pământului
tresări 
de-o lacrimă atins
înlăuntrul său 
frigul creştea pâlpâind

e mult de-atunci 
copilul a devenit om mare
în cea mai rece lume posibilă




luni, 7 aprilie 2025

complexitate domestică

mă uit din tocul ușii cum stai și asculți cu răbdare și cu plăcere despre cum se scoate părul din canalizare cu bețișoare. cea care explică manevra are o mimică de drogată și tonul unui ins scăpat de la nebuni, cel puțin asta-mi spui, făcând un gest cu mâna, să iau loc.
pare să-ți placă.
aia pleacă zeloasă și tu spui că Mihaela a zis că ce mult o costă ucrainienii.
zic că nu ar trebui să o asculți pe Mihaela,  gândindu-mă la câtă risipă desfrânată produce,  obezitate cu operații supraevaluate - în timp ce un copil nu își permite o plombă la măsea- mașini extra scumpe, case cât să încapă toți ucrainienii... 
iar tu îmi spui că muncește pentru  asta.
eu zic că se roagă; se roagă să fie la ei banii altora. 
vai! cum ți-ai permis să spui asta!? tonul agresiv și niște argumente inepte de genul “biserica nu ajută…”
răspund agresiunii imitându-te: vai! vai!
consideri că ești îndreptățită să crezi că ai dreptate. 
nu zic altfel, dar văd că n-ai trecut de propria condiție, să te recunoști pe tine însăți și să îi recunoști pe ceilalți, așa cum sunt. 
mă uit pe calendar, șapte aprilie. alături de dată notez: cei care nu sunt în stare să trăiască poezia vorbesc despre ea, dar neapărat în lipsa poeților. oricum, poeții n-au a le reproșa nimic. 
tu ce părere ai?
despre ce?
îmi dau seama că n-am gândit cu voce tare.
când am venit era unul în fața blocului, vrăjea o puștoaică, ceva asemănător cu faza aia din Punguța cu doi bani, când se întoarce găina bătută de babă și, mândră tare, se isprăvește ouând o  mărgică!
așa... și!?
nimic. ies. mă duc la oficiul poștal. 
de ce?
să-mi aflu originile.

mi-au fost de-ajuns timbre de paisprezece lei și o mostră de scuipat adăugată într-un lichid primit odată cu instrucțiunile de folosire ca să-mi aflu originile: sunt nouăzeci la sută om ce poartă în el urme de om. 
zece la sută ce oi fi?

duminică, 6 aprilie 2025

vibrații

am tăcut înainte de a încheia spusele  
înainte de a transforma gândul în cuvinte 
alegând spațiile dintre toate acestea 
unde stau nepătrunse 
toate cele despre care ar fi de aflat 
 
între două bătăi de clopot 
strecurate-s vibrații 
urlete aruncate în vid 
ținându-se de mână 
simt una alteia muțenia 
și nimeni nu-i să poată auzi 

atât ar mai fi de suportat 
cât neștiutul încă ar mai fi un spațiu gol 
în care 
cu mâinile caută să se atingă cei aflați în căutare 
cu ochii să se privească cei dornici să se întâlnească 
nefiind dovedit niciunuia 
cine a luat chipul celuilalt
 
am tăcut înainte de ultima întristare 
de prima bucurie 
simțind că-n liniștea dintre ele 
ne vom întâlni 
în dansul delicat 
a lui a fi sau a nu fi 

sâmbătă, 5 aprilie 2025

scara

acesta-i locul privirilor din urmă 
trepte 
spre zidurile unui alt hotar
fără ferestre rostuite 
de unde
nu vei reuși să mai vezi depărtările 
aprinse-n roşul soarelui târziu

dincolo-i alt tărâm 
adăpost
te oprești în fața porții
cât să mai asculţi râsete ce-au fost 
şi fețe desenate 
în nuanțe de galben pai 
care s-au scurs
ca o maree la reflux
pe cenușiul nopții răsărite
deasupra amintirilor 

 

miercuri, 2 aprilie 2025

refugiu

pentru un zâmbet în plus 
o mamă neplânsă 
un tată netăcut 
dăm fructele toate 
și ne mutăm în pustiu
păstrând doar lemnul 
pentru cruci

oare cui ar folosi primul drum pe mare 
înconjurul lumii 
uimirea sunetului lăsat în urmă 
cui ar folosi... 

pentru copilul cu ţâţa în gură 
ori acela cu genunchii juliţi
pentru nopţile nedormite
visând la taina privirilor 
dăm galbenii toţi
păstrând doar gustul pământului
și ne dezbrăcăm 
scăldându-ne în apele cele mai adânci 
unde se vor naşte din noi prunci cu branhii 
ca pe vremea când ne ascundeam 
de ochiul lacom de moarte

marți, 1 aprilie 2025

ciob

despre toate câte s-au zis eu nu am aflat nimic
și nimic nu știu despre toate câte au fost
din punct am plecat și-n punct am ajuns
fără vreo cale, fără regăsire

eu sunt din toate doar un fir de nisip
și-ntregul deșert mi-a rămas gândirea
ce-mi usucă ființa 
despre care târziu am aflat
că nu-i leacul căutării

gustul laptelui, din tot ce-am gustat, l-am uitat
s-a pierdut, adânc în mine, stropul
iar ochiul...
mă vede ca pe întâiul ce-are să moară
cu așchie de os iscălindâu-şi lucrarea


luni, 31 martie 2025

prefacere

păşeşti
nu mai departe de o ținere de mână
până unde se aud bătăile inimii
cât să nu rătăcească visele
nici șoaptele să nu se piardă 

ce travaliu!

povară dulce
despărţirea de piele
născându-te 
lumină prin pântecul întunecat
linie firavă pe foaie
vreme de un gând

ce miraj!

oglinda şterge limitele
carnea şi umbra negociază formele
contururile se reîntorc 
amintire că au fost
 
 



vineri, 28 martie 2025

chemare

s-a sfârșit?
dar când? 
 
aceleași cercuri 
corbii desenează
și-n umbră plopii par la fel
așa... priviți mai de departe
dar când te-apropii
îi vezi
trântiți prin iarbă
sunt
pe ramuri 
fără frunze verzi
 
aceleași cercuri 
corbii desenează
tăind 
dar cu blândețe 
câte o poartă
prin trupul moale și albastru
pe un' să treacă 
nimicul curgător


hai, gata cu joaca, 
treceți la masă!
 

 


 

 

luni, 24 martie 2025

complicitate

de nicio durere nu-i săpat adâncul 
mângâiere
un fir de izvor pe lângă o stâncă 
sărutul îi rămâne drept urmă
 
de nicio tulburare nu-i pătruns răsăritul 
uimire
o trestie tremurândă 
taie ceru-n felii
tăcută
păstrează secretele nopții
 
misterul încă adormit 
nu zice nimic nimănui 
când zorile iau liniștea somnului 
strecurând în el 
vise

 


duminică, 23 martie 2025

venirea ploii

norii
basma protectoare 
între soare și pământ
se-adună stăpânind cerul...
amestecați și sătui
de ei înșiși 
se-împrăștie 
stropi

ori, poate, se întâmplă exact invers

dintre toate risipirile
ploaia o fi doar un rod al bucuriei
după care norii se despart 
cu zâmbet solar printre gene

dar nu s-a întâmplat așa 
niciodată 
ploaia se izbea de fereastră 
pe stradă trecea un cortegiu 
(hainele par negre când sunt ude 
și despre nimeni nu mai știi dacă plânge 
când plouă)
în povestea ta se întâmpla ceva care te ținea departe  
ce încurcătură 
lumea toată încăpea în ochii tăi
și părea atât de mică 

te-am luat de mână și-am ieșit în stradă 
ceilalți se adăposteau 
ploaia se izbea veselă de asfalt 
de ziduri 
de ferestre, de noi... 
apoi te-am sărutat și deodată s-a înseninat

ori poate că a fost invers


sâmbătă, 22 martie 2025

discret

floarea
privind cerul uită de sine
văruiește locul-n
petale plutind

pe iarbă
cu blândețe se-așază
povestea
prinsă-n parfum




înălțare

mă prind 
fluture ce sunt
cu mâna stângă apăsând 
sub bătăi adânci
aerul
cu dreapta presărând 
praful de zbor
din ce-am cules pe firul de aur
deșirat din aripi de mamă

uite-l,
copilul zboară spre soare!




vineri, 21 martie 2025

fragilitate

suntem
luptători prin furtună
dar ne clătinăm 
fără adierea
dintre două bătăi de inimă
 
suntem
fire de nisip
cutreierând prin lume 
parte-n globul clepsidrei
de veghe

suntem
dăruitori de cuvinte
visare purtând
în dorul de zbor
pe-o pană de înger