privește

cum se împletesc arcadele 

din acele timpuri care 

vor mai veni

le torci

le faci șosete 

să umpli bocancul drumului către casă 

dar tot îți degeră osul

și bați la poartă

și poartă nu-i

doar un rând de stele 

împletite și ele 

să pară că acolo

unde pleci

așternuturile 

nu-s reci