au apus vremurile, azi nu mai predăm ștafete

am luat un copil de mână și l-am urcat în tren aceste vremuri în care nu-ți iei geamantanul cu tine să nu stai 12 ore în picioare, nu-ți conservele cu fasole în rucsac și nici nu mai fumezi la grămadă peste ceilalți. acum semnul ală cu țigara icsată e peste tot. mai bine! m-am lăsat. mda. aceste vremuri în care trenul i s-a părut o magie copilului căci, la urnirea uriașului de fier, a tras aer în piept, a uimire. și a pus mâna pe geam, ca și când ar fi fost un ecran tactil. s-a uitat către mine un pic dezamăgit și ochii lui parcă întrebau, “la ăsta îi trebuie parolă?” n-a așteptat răspuns. zâmbetul meu la descurajat. știa că l-am prins. era în lumea mea. copilul trecea, nivel după nivel și apoi, brusc, s-a delogat. “ăsta nu-i fain” spunea. ca și când interfața, meniul, paginile ce zburau într-un 3D neredactat, le vedea ca pe o versiune nereușită, un joc banal. doar pentru mine trenul era același basm. nu mai era el același, dar eu îl vedeam doar ca pe o variantă îmbunătățită, cumva trecut de la veston la frac și papion. dar, eu știam, e tot el. și trenul mi-o spunea, cu același glas, neschimbat- glasul roților.

mi- am luat copilul de mână 
și l-am urcat în trenul acestor vremuri în care
nu-ți mai iei geamantanul cu tine 
să nu stai 12 ore în picioare; 
nu-ți mai pui conservele cu fasole în rucsac 
și nici nu mai fumezi la grămadă peste ceilalți. 
acum semnul ală cu țigara icsată e peste tot. 
mai bine! m-am lăsat. 
mda. 
în aceste vremuri în care 
trenul i s-a părut o magie copilului căci, 
la plecare,
când s-a urnit uriașul de fier, 
a tras aer în piept, a uimire; 
și a pus mâna pe geam, 
ca și când ar fi fost un ecran tactil. 
s-a uitat către mine, un pic dezamăgit 
și ochii lui parcă întrebau:
- la ăsta îi trebuie parolă? 
n-a așteptat răspuns. 
zâmbetul meu la descurajat. 
știa că l-am prins
- era în lumea mea. 
copilul trecea, 
nivel după nivel și apoi, 
brusc, s-a delogat. 
- ăsta nu-i fain! spunea. 
ca și când interfața, 
meniul, 
paginile ce zburau într-un 3D neredactat, 
le vedea ca pe o versiune nereușită, 
a unui joc banal. 
doar pentru mine, 
trenul era același basm. 
nu mai era la fel,
dar eu îl vedeam 
ca pe o variantă îmbunătățită, 
cumva trecut,
de la veston, 
la frac și papion.