substituire

să te aud... 
șopteai de parcă liniștea s-ar fi putut rupe

precum o rochie de mătase 

ce se agață într-o așchie flămândă 

să muște din pulpă

ochii trecătorilor ațintiți pe rană 
să guste din sânge

ar fi vrut
dar liniștea nu s-a întregit în carne

dorințele 

în flăcări de poftă tresar
o dependență transmisă prin celule 

nevăzute zburătoare 

ferindu-se de cuvinte

să te simt...
gândeai pipăind golul în care 

depărtarea strecurată își clocește ouăle 

în cuibul pătruns de gheață 

ne ghemuim strângându-ne în brațe singurătatea

adăugând vorbe pe plac

și chipuri ce ne cântă 

îndoielnică facere pentru care

nu mai știm să folosim lutul

ci doar pământurile rare