șirag

ah! cum se duc anii 

precum ciulinii-n vânt
și nopți de vise nu mai sunt
doar vise-n dimineți târzii

suflet fragil spre ceruri se coboară
pe drumul ce i-a fost ales demult
în seară, lumina nu se mai topește
doar taie, în sângeriu, apusul
iar colbul de prin stele-l risipește
într-o suflare, departe de cuvânt

ce vis! un vis de ne-singurătate

ce sfat îmi dai, cum să trăiesc,

în ce ordine să mai respir?
- întâi murind în sufocare 

parfumul dragostei păstrând
apoi trăind 

în veșnica-întâmplare
de-a fi un muritor de rând