Eu, trecând prin lume,
fir subțire de rouă
agățat de țărână
Eu, rădăcină de salcâm înflorit,
uimit iar și iar de primăvară
risipind iubiri albe
Eu, poartă de lemn cu riduri adânci,
încă mă aud scârțâind
semn că mai sunt
Eu, umbră de nor peste câmp,
dăruind răcoare
celor care vor să privească cerul
