șirag

ah! cum se duc anii 

precum ciulinii-n vânt
și nopți de vise nu mai sunt
doar vise-n dimineți târzii

suflet fragil spre ceruri se coboară
pe drumul ce i-a fost ales demult
în seară, lumina nu se mai topește
doar taie-n sângeriu apusul
iar colb de stele-i risipit
într-o suflare, fără niciun cuvânt

ce vis! un vis de ne-singurătate

sfătuiește-mă 

în ce ordine să respir
mai întâi murind împăcat
sufocat, parfumul tău păstrând
apoi trăind în veșnicia clipei 
ce-aș putea păstra 

doar într-o rugă
icoană, mă privești 

mângâiere cerșind