la țară

dus e soarele demult 
nici vrăbii colo-n vie
țărâna de prin bătătură 
și niște puf de păpădie 
s-au răscolit în vânt
un dans nebun 

în care s-au mai prins
frunze arse 

de pe sub nuc

e vremea laptelui de seară
a cărții necitite-n zi
a celor spuse chicotind

și-apoi 

ne vom visa trecând 

peste salcâmi
și ne-o zbura 

mașina timpului
unde-i chemarea 
pe-al nopții colier de stele