fragmente

...și-atunci, mă îndoiam de plânsul neplâns 
ca o ploaie înțepenită așteptându-și rândul
- oricum vine dimineața
și pulberi de ceață vor urca spre altarul norilor 

ducând în ele așchii de soare-
dacă ne vom lepăda de griji, 
vom prinde curaj și vom zâmbi

pietrele netede așezate-s toate în gura peșterii

nimeni rănit la intrare, nimeni la ieșire

în adânc sunt apele și pe margine custuri,

iar acolo unde arde focul 

umbre dansează și pier în pereți

râde copilul spre gura neagră a lumii

hohote se ridică pe aripi de lilieci

ai crede că bătrânul ce stă neclintit și privește cerul

ar fi altul...

aceeași tăcere acum și

atunci