pasărea de sticlă

când toate aceste închipuiri se-așează 

stol în prispa casei
îți legi țigara-n foi de vis

privind la norii trecători 

prin fum o pasăre de sticlă 

cu aripi moi își rupe zborul

și-adoarme îmbrăcată-n rouă 
sub nucul cel bătrân

din bătătură

în ochii tăi cuprinsul așteptării

te cheamă

iar tu ai mai zăbovi o clipă

dar ca și ziua după noapte 

ce s-a împlinit să fie 

când prima rază taie lumea-n două

pe calea ta vei fi