braille

“ trecând apele înainte, 

pe sub cimitire, 
și înapoi, 
peste turle îmbâcsite de hoiturile îngerilor renegați, 
n-aș fi trecut peste orizontul chircit. “

și-acu’ vine întrebarea:- ce a vrut să zică autorul, aici?

că a luat-o așa la umplut pagin, cu rânduri, ca să ne impresioneze cu niște imagini niște născociri! 

că parcă ar fi avut lopata la el, să sape drum sub cimitire, ori poate era vreo grotă, o peșteră săpată de ape…

apoi, ce? l-a luat vârtejul, vreo tornadă, cu tot cu ape? că altfel, ce căuta peste turlele alea?

descântecul este o practică care presupune să crezi în magia gesturilor și-n puterea vorbelor

“fă așa și ți se va întâmpla…”

să treci o apă înainte, e simplu, cauți puntea.

să treci pe sub cimitire, e simplu, treci puntea prin vale, pe deal sunt cimitirele, tu, sub ele.

să treci apa înapoi presupune să faci un ocol, să mergi la deal, către izvoare. deacolo vei vedea turla bisericii, deasupra. găsește puntea, ori, poate drumul este atât de departe încât apele-s un pârâu, acolo, către izvoare, și n-ai nevoie de punte… doar sari.

să ai grijă cum afli despre albastru, trupul gol, ochii scăpați de vigilența zeilor.

indiciu:- nimic sexual.