te uiți la Ea
și vezi copilul păstrat în sine, 
atât cât se poate vedea 
în lumina ce pâlpâie în candelă.

omului mare să nu-i spui om mare
să-l privești dincolo de carcasa-i umblătoare
omul mare este copilul care răzbate discret
dincolo de sine
uneori plânge, alteori râde

existența întâmplătoare a fiecăruia, 
fie mamă, fie copil, 
este o legătură între două vieți, 
până când întâmplarea lumească îi va purta
înapoi

aci, pe pământ, cât timp vor fi
împreună, sau nu
mai departe
etern.