ultimele acorduri

de-ți pleacă corbii-n pribegie și nu-i mai vezi în stol către apus nu-ți plânge întunecat, tu n-ai loc de plâns, tu cântă la chitară și-acorduri deloc întâmplătoare să le alegi să le lași în vânt, două le ține pentru tine să-ți vină a cânta și să nu poți, să-ți vină a striga și să nu știi, doar tălpile dansând cu iarba să te arate viu și nesupus singurătăți-n care te-ai rătăcit sperând că într-o zi vei fi de-al lor, un negru zburător/ mai către zi, în amorțeala surdă îți amintește că ai zburat cândva, că-n urma ta un altul, altcineva cânta la chitară acorduri deloc întâmplătoare, două le păstra/ 

de-ți pleacă corbii-n pribegie 
și nu-i mai vezi în stol, către apus, 
nu-ți plânge întunecat.
tu n-ai loc de plâns.
tu, cântă la chitară 
și-acorduri deloc întâmplătoare 
să le alegi dar, 
să le lași pe vânt; 
două le ține pentru tine.
să-ți vină a cânta 
și să nu poți.
să-ți vină a striga 
și să nu știi. 
doar tălpile dansând cu iarba 
să te arate viu și nesupus 
singurătăți-n care 
te-ai rătăcit 
sperând că într-o zi 
vei fi de-al lor 
- un negru zburător. 
mai către zi, 
în amorțeala surdă,
îți amintește că ai zburat cândva, 
că-n urma ta, 
un altul, 
altcineva 
cânta la o chitară 
acorduri 
deloc întâmplătoare.
pe două 
le păstra.