la țară

s-a strâns lumina-n praf
pe soba rece
prin aer joacă firele de iarbă
pe drum, rămas în urmă, se aude 
un fâlfâit de păsări oarbe
și-n curte, vântul strânge urme
(sunt pașii care-au fost cândva)
le duce-n sus, peste salcâmi
rămas bun nu vrea să-și ia
iar noi, cu laptele de seară
și cartea încă ne-ncepută
ne sprijinim de liniștea
ce curge-n noi ca apa mută
și-n somnul care ne va prinde
vom trece iarăși peste sate
cu timpul prins de mâini ca-n joc
și stelele cusute-n toate

capitol închis

vântul izbea fereastra deschisă
perdeaua tremurândă 

acum se zbătea

ce vești îmi aduci? 

cumva, acest gând te căuta

netăcute, clipele zburau,

dinspre trecut, prin mine 
le-aș fi păstrat

însemnare pe-o filă de roman,
unde stă scrisă, și promisă, veșnicia

dar vântul izbea, tot izbea

furios