ultimul copil născut din dragoste
e cel din urmă chip pe care l-a dat Dumnezeu
e cel din urmă chip pe care l-a dat Dumnezeu
cu lacrimă, zâmbet și cuvânt
căci a venit vremea să-și ia chipul înapoi
și iată, Dumnezeu s-a închis
în cea mai îndepărtată gaură neagră
unde fără-de-început
fără-de-sfârșit
s-au contopit
prima zi din facerea nouă a început
replicile împrumută gesturi,
rostesc cuvinte, repetă lacrimi
tot ce-a fost s-a reprodus
la început mai timid, apoi tot mai grăbit
dar fără Dumnezeu sufletele au rămas mute
s-au umplut spațiile cu ecouri
să-l facem pe Dumnezeu, spun ei
dar unde-i începutul? unde-i sfârșitul?
cum aflăm chipul
într-o lume care nu mai știe să iubească?
...
departe, foarte departe
o mână mângâie o față
gest mic, neplagiat
o fisură prin care trece
o nouă rază
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu