râu iluzoriu de-o zi

dormeam sub un pod din lemn 

lângă o apă lină
în vis compuneam o melodie pentru oamenii întâlniți
și le-o dăruiam 

în schimb ei îmi ofereau câte o floare 

și toți dansam
după atâta dans mi se făcuse sete 

când deodată apa a secat
peștii se izbeau de pietre 
unde fusese podul era o groapă răsturnată 
nici urmă de oameni 

nici urmă de flori

încă se mai împărțea sămânța
fir de lumină dintr-o stea promisă
răscolite unduiri prelinse 
roiuri nesătule de a fi
călători câți nu se mai văzuse
și lumea toată un pretutindeni gol
un loc în care tăcerea 
ajunsese o pojghiță prin care răzbeau
șoaptele din zorii trezirilor dintâi

...

grăbită ora dimineții 

cu rouă neîndestulătoare

macii se scutură

plesnesc

inimi sângerii prind a-încolți 

și toți

și toate par să strige

- opriți timpul!

rând pe rând se așterne liniștea

către amiază și păsările și greierii-au tăcut

o adiere atinge un pic de soare 

îl iau cu mâna și-l mut cu o oră înapoi și 

dobândind această iscusință 

tot mut pân' la izvoare

dau drumul apelor printre cele două maluri

pe sub podul din lemn să curgă-n visare