așteptare diacronică

fluture cu aripi înmuiate în morfină
trezindu-te în fiecare zi 
fără să te întrebi de ce
faci o socoteală 
de multe ori moare omul 
dar nicio moarte nu-i aceea care 

nu devine și ea obișnuință
la ușă ți-a bătut de-atâtea ori 
nu te-ai sinchisit să deschizi
dar te-au desfăcut ei 
să-ți umble prin măruntaie 
să te golească
doar o altă neputință 
îngenuncherea ta 
pentru o siluire mai puțin 
durerea nu trece 
o simți murind 
o simți trăind

la ușă bat în sincron
Dumnezeu și Moartea

dar nu știi în ce ordine
 

cui să deschizi?