venirea ploii

norii
basma protectoare 

între soare și pământ

se-adună stăpânind cerul...

amestecați și sătui

de ei înșiși 

se-împrăștie 

stropi

ori, poate, se întâmplă exact invers

dintre toate risipirile
ploaia o fi doar un rod al bucuriei
după care norii se despart 
cu zâmbet solar printre gene

dar nu s-a întâmplat așa 

niciodată 

ploaia se izbea de fereastră 

pe stradă trecea un cortegiu 

(hainele par negre când sunt ude 

și despre nimeni nu mai știi dacă plânge 

când plouă)

în povestea ta se întâmpla ceva care te ținea departe  

ce încurcătură 

lumea toată încăpea în ochii tăi

și părea atât de mică 

te-am luat de mână și-am ieșit în stradă 

ceilalți se adăposteau 

ploaia se izbea veselă de asfalt 

de ziduri 

de ferestre, de noi... 

apoi te-am sărutat și deodată s-a înseninat

ori poate că a fost invers