mai știu că luna se destrăma
și toate dorurile, cântate ori șoptite,
se strângeau ghem în pieptul meu
inima abia mai găsea aer
fluturi de noapte
și privirile tale
mă țineau treaz pentru încă o clipă de viață
castanii pe sub care-am trecut
se desfrunzesc acum
firul poveștii se întoarce
iar luna îl primește cu blândețe
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu