umbra umbrei

ce este, totuși, umbra?

aproape că am prins-o

când o durere s-a rezemat de mine

ca o vietate mică de trunchiul unui măr înflorit,

acolo unde gândurile se desprind

petale rătăcite

căutând lumina care le scapă

poate că umbra e tocmai lipsa,

forma absenței

care te urmează mai credincioasă

decât orice prezență

și fumul are umbră

dacă am fi și noi fum

am pluti doar atât cât să rămânem întregi

până când lumea întreagă

ne-ar sorbi încet

fără urmă de durere

dar poate că durerea nu vine din trup,

ci e doar o umbră a umbrei,

o sămânță care încolțește în noi

răscolind locul

precum fumul ce tulbură lumina

fără să o stingă