despre întreg n‑aș îndrăzni să spun prea multe
doar frânturi — teorii, ecouri, zvonuri de suflet
puțini ajung să vadă povestea până la capăt
iar „fericiți până la bătrânețe” rămâne mai degrabă
o promisiune care se destramă odată cu închiderea cărții
un vis ținut în palme cât timp mai întorci o pagină
...
încă o iarnă s-a dus
ultimul fir de topire se lasă în pământ
cu o cumințenie care nu cere nimic în schimb
se pierde în adânc și renaște în izvoare
iar în urma lui rămâne o urmă subțire
ca un rid pe care alunecă încet o lacrimă
amintind că și sfârșiturile au propria lor frumusețe
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu