pe-o linie albă lipită pe cer
și-acolo unde aceasta e ruptă
de nori înghițite-s
pe-aici nu sunt
demult nu mai sunt
case din bârne și de pământ
doar umbrele ating streșini
uitate sub pânze
un zbor
o tăcere semn de rămas bun
salcâmilor bătrâni
la margine de drum
lacrimi albe scuturând
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu