şi de îţi spun adâncul dezgolind
eu doar pătrund în cerul ce-am păstrat în mine
tăinuindu-mă
nu ştiu a învăţa să dăruiesc
şi dăruiesc să n-am vreo vină
izvorând sub oasele-mi pietroase
toate pietruirile
şi n-am tăcut
nici trecerea-n tăcere nu-i
doar ploaia jeluind pământul muşcă
când lacrima-i de gheaţă
primesc să fiu o pată în lumină
şi nu îmi scald chipul în oglinzi
doar mă leg de cel ce mă priveşte
oglindindu-mă
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu