poate că eram nepriceput, ori azi nepregătit… căci nu e corvoadă mai mare decât zilele alea din ajun de crăciun și alea de dinainte de paște. și le perpetuează muierile cu fală. că dacă nu omori godacul și nu pui slana la fum și dacă nu întorci casa cu susu’ în jos și nu lași geamurile fără perdele… apăi, ăla nu-i crăciun! și musai două sute de sarmale, șapte rânduri de prăjituri și cozonaci cât pentru toată strada! butoaiele să plesnească, cuptoarele pline cu friptură și neapărat chiftele și beuf (că-i domnească). apoi, șezi blând și ascultă colindătorii- toți fugiți de pe la case de la osândă, ori toți fugăriți de foame…
întocmai și la paște! de parcă s-a gătat lumea și musai mielul ce-ți plânge ochii trebuie rupt la beregată ca să se împlinească în ceruri cu porcul înjunghiat. și nu e altfel decât pentru că cică așa e datina creștină. și la fel: - munți de rufe, perdele scoase, cozonaci, fripturi, ciorbă, tocană…
prăpăd de lume despuiată!
și toți cugetă împliniți într-o urare: “sărbători fericite”.
(bombele cad pe noi și chiloții ne cam put a miroase, dar o ținem așa… chiaburește).
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu