Spovesenie

Si satul ala are o biserica... Si biserica aia un preot... Si preotul o nevasta si doi copii -un fecior si o fata.
Fata, ca fetele, vorbea si ea de vreo patru ani cu un fecior - baiatul invatatorului. Ca asa cade bine, sa se lege familii bune. Copii cuminti si cu respect de carte. Invatau la oras, studii inalte, sa le prinda bine in viata.
Feciorul popii, mai mare ca  sor'sa cu trei ani, vorbea si el, ca toti feciorii, cu multe fete, de multa vreme.  Dar Alexandra, fata morarului, parca il zapacise de tot. De trei luni vorbea cu ea si dragostea il ratacise cu totul. Una si buna alta nu mai dori si puse preoteasa sa aranjeze de ospat.
- Mama eu ma insor!
N-avea preoteasa nimic mai bun de facut si parca se dorea soacra mare si parca il si vedea pe Paul barbat la casa lui. Si parca si ea, preoteasa cu respect in sat, se necesita a fi bunica.
Parintele nu spuse nimic, dar amintirile sale il duceau inspre feciorie. Pe vremea cand colinda si el satul pe inserat, sub umbre sarutand buzisoare dornice de iubire. Si parca si acum simtea fraga buzelor moraritei, usor de prins de peste mijloc, usor de strans in brate, darnica in iubire. Si parca nu-i cadea bine caci intre timp invatase carte si pilde. Si una si buna ii rascolea mintea si sufletul:- ce naste din pisica, soareci mananca!

Foc de pregatiri! Invitatii si arvuniri. Rochie si costum, lautari si buchete. Vinul de prin crama si purceii de prin cotete. Gaini puse la ingrasat sa iasa supa galbena. Ce sa mai... pregatire ca de nunta mare! Rubedeniile popii si ale preotesei de peste tot din tara, de prin toate colturile lumii, invitati la ospat. Si sa scrie si gazeta!

Avea si satul o biserica. Si biserica avea un popa. Si lumea satului stia randuiala dupa traditie. Si mirele, si mireasa, inaintea nuntii trebuia sa treaca spovedania.  Sa se spele de pacate!

- Spune fata Domnului, care iti sunt gandurile de rusine, care iti sunt pacatele...
- Sar'mana, parinte! In fata Domnului, ma spovedesc prin tine! Am lacomit ca tot omul si asta e pacat. Am fost invidioasa pe Gabriela, cand si-a cumparat cerceii in toamna, si asta e pacat. Am strigat la mama si asta e pacat...
Tacerea se asternu cat sa se auda vantul suierand prin turla bisericii. Si linistea aia statea s-astepte...
- Atat!?
- Ar mai fi ceva, parinte, dar mi-e rusine!
- Spune fata, spune! Domnul te va calauzi si te va ierta...
- Acu' vreme de-o luna, am pacatuit cu Simion...
Vantul se lasa si el vreme de-o clipa sorbit de tacere. O clipa si atat.

Noaptea aceea n-a mai fost ca altele. Atat de lunga, atat de aspra... Si buzele morarritei,precum zmeura coapta. Si pielea moraritei, precum trandafirul...

A randuit el, popa, cum a randuit si-a dat de inteles. Si Paul n-a mai vrut-o pe Alexandra. Si n-a mai fost sa fie preoteasa soacra mare.

Dar erau platite, arvunite toate cele. Din punga popii.  Si mai erau si neamurile de prin toata lumea, pe drumuri. Veneau sa petreaca, sa cinsteasca ospatul. Si purceii...si gainile... Si gura satului!

Avea satul o biserica si biserica un popa. Si popa avea o fata, Maria. Si Maria se iubea cu Mihai. De vreo patru ani.
N-a mai fost preoteasa soacra mare, dar soacra tot a fost!
Si-au cantat lautarii! Si-au sfarait purecii in protap... Si-a curs vinul... Si-au jucat...
C-o fata are popa!

***

Inspirata dintr-o intamplare reala... a anilor 2000.

Intamplarile nu aleg personajele, iar faptele nu sunt masluite... Nu le altereaza pe niciunele nici timpul, nici vremurile.