si-avea soreanca la marginea padurii
miros de dragoste si moarte
acolo ne lasam iubirile sa curga
si timpul sa ne scape
nu mai stiam de frunza-i codru
ori painea de prin traista graul crud
noi contopeam sub galbene petale
gandul ce fierbea si trupul ud
si-avea pamantul imbratisare aspra
si rodul crud ne ratacea doi muguri
eu te gustam sorbeam intregul
Doamne! cat eram de singuri
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu