atât de târzie
ora aceasta
cât să-mi tina oboseala in oase
pe mine soldatul prins
intre peretii reci
alungat
fara impotrivire
alunec fizic si precis
intre pereti fara de colturi
din care gemete surde
razbat sa m-alunge
fiu renegat
plansul lin al zapezilor asterne un pretutindeni comun
eu
n-am sa cer recurs
nici corespondenta pierduta
fara sigilii
fara vointe
va las victime ale propriilor
impudice
desfranate
umane
dorinte
stapan al spatiului dintre drumuri
cersetorul
refuza sa-mi planga durerile
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu