strop de dragoste

acesta-i glasul ploilor târzii 
ce-n ropot cad pe la fereastră 
la fel, pierdută printre fantezii
e și îmbrățișarea noastră 

sar stropii reci, se-aruncă peste noi 
nu-s foarte mulți, câțiva la număr 
mă prind și eu în jocul lor vioi 
și te sărut, furiș, pe umăr

tresari sfioasă și tăcută, 
eu mă ascund în umbra moale, 
privirea ta neprefăcută 
mă scoate din ascunzătoare 

e clipa în care mă topesc 
și gol și moale ca o umbră 
te- acopăr. ești trup dumnezeiesc, 
primul și-acela de pe urmă