îți doreai să te țin în brațe, întreagă, dar îți trădam așteptările prefăcându-mă-n aroma fumului așternut mai întâi pe mahonul discret, apoi pe coapsele tale rebele
aș fi încolțit în imaginea aceea dacă noaptea nu ne-ar fi pătruns, vremelnic, prin tâmple
apoi, dorințele toate, ți-au copiat liniile toate, au zăbovit cât să ne fure- ție visul, mie delirul-
și s-au contopit în respirațiile ce veneau de-afară, ori poate că eram chiar noi, respirația lumii toată, transformați într-o linie curbă ce-și valsa clipa discret, aproape șoptit
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu