caramizi

nu arde locul, doar s-a golit
si trupul care ieri ardea
azi
doar cenusa
si-i imbracat in cioburi
si s-a racit

nu-s ganduri si nici vise, nici visare
de pe pereti cad umbre
sub ochii ce-au uitat sa planga
azi doar privesc tavanul
din care cad ploi
de disperare

acolo jos in lanturi, radacini uscate
in amintiri se-nalta plopii
sub chipul tau de-atunci
zambetul si graiul
s-au transformat in nori
pasari speriate





pe zidul rece, ceasornic inima se zbate
si prin perete mocneste timpul
cade pe podea
ma leaga ma izbeste
pe cer ma urca
si lumii stele ma imparte