doar umbre de tei
doar pete albastre
urcau pe copil
să îl nască
el
se împotrivea liniilor albe
urgia facerii
el
căuta să rupă celule ce divizau timpul
şi timpul se desfăta siluind aerul
sufocând nedumerirea
uşor ar fi fost să cheme pământul
să-i încolţească inima pomi
dar pomii erau acolo
erau verticali
erau linii drepte
făra de imagini
şi pământul era înfipt în rădăcinile lor
să-l mişti din loc era doar împotrivire
copilul îşi diviza ochii
şi buzele
şi mâinile
îl părăseau pentru petalele
căzute în spirale
între umeri
rădăcinile îl legau
deasupra umbrelor
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu