element uman

de pe partea mea de mal apusul soarelui îl văd cum se ascunde sub poalele lacului, are el o pudoare proprie care i se vede în  roșul din obraji, d’aia închide ochii și cade-n visare/ eu, cu chef de joacă, îi scutur cârlionții, răscolind oglinda apei și-apoi, dornic să țin în brațe miezul cald al astrului adormit, îl caut, după el mă scufund, dar uite că nu-i/ deasupra, baticul nopții răsare-a mister, cu joc de stele dezbrăcate, gata și ele de scăldătoare/ altfel, n-aș ști să explic de ce, pe tot lacul, s-au prins în joc, în chip de nuferi argintii./ deodată peste ape se-așterne praf de cleștar când, peste umărul muntelui tăcut, în văl de platină, regina nopții coboară agale și tălpile-și alintă peste fruntea pădurii, apoi, stăpână a toate ce sunt, leagă apele de cer și pământ.

de pe partea mea de mal, 
apusul soarelui îl văd cum se ascunde 
sub poalele lacului. 
are el o pudoare proprie 
care i se vede în roșul din obraji, 
d'aia închide ochii și cade-n visare. 
eu, cu chef de joacă, 
îi scutur cârlionții, 
răscolind oglinda apei și-apoi, 
dornic să țin în brațe miezul cald al astrului adormit, 
îl caut, 
după el mă scufund 
dar, uite că nu-i. 
deasupra, baticul nopții răsare-a mister, 
cu joc de stele dezbrăcate, 
gata și ele de scăldătoare; 
altfel, n-aș ști să explic de ce, 
pe tot lacul, 
s-au prins în joc, 
în chip de nuferi argintii. 

deodată, peste ape se-așterne praf de cleștar când, 
peste umărul muntelui tăcut, 
în văl de platină, 
regina nopții coboară agale și 
tălpile-și alintă peste fruntea pădurii apoi, 
stăpână a toate ce sunt, 
leagă apele de cer 
și de pământ.