culorile celor 89 de pași

în diminețile alea fiecare răsărit era o pată albă pe un cer negru, de parcă regizorul vieții ar fi rămas cu capul în nori/ și noi, îngrămădiți în niște țoale gri, devenisem pe o parte albi, pe alta negri, cu privirile pierdute sub hipnoza decorului/ doar gândurile ne erau colorate.

toate visele-s în alb și negru, dar când te trezești, povestea lor o vezi colorată

faci 89 de pași și crezi că ai trecut dincolo, dar dincolo e lumea celor-fără-vise/ să povestești, n-ai cui