imortalia

atât de aproape prima iubire, la un pas de neființa ce-a fost/ închizi ochii și poți despărți lumea în miliarde de galaxii și luminii să-i mângâi mersul de melc, tu poți/ cumplit e să știi cât de departe ești pe drum, tu vrei, dar să te întorci n-ai cum/ dacă ai putea să mângâi pruncul etern, să-i prinzi începutul în leagăn și-n vis călăuză să-i fii/ te-ai despărți și de tine și de ultima-ți dorință, nemurirea ai lăsa-o să curgă pe calea laptelui, la sânul primelor mame ce-au adormit în tăcerea ascunsă a facerilor, din lut, din praf de stele, din timp dospit în ele.

atât de aproape prima iubire, 
la un pas de neființa ce-a fost. 
închizi ochii și poți despărți lumea 
în miliarde de galaxii 
și luminii să-i mângâi mersul de melc, 
tu poți. 
cumplit e să știi cât de departe 
ești pe drum, 
tu vrei, dar să te întorci n-ai cum. 
dacă ai putea să mângâi pruncul etern, 
să-i prinzi începutul în leagăn 
și-n vis călăuză să-i fii, 
te-ai despărți și de tine 
și de ultima-ți dorință, 
nemurirea ai lăsa-o să curgă 
pe calea laptelui, 
la sânul primelor mame 
ce-au adormit în tăcerea ascunsă a facerilor, 
din lut, 
din praf de stele, 
din timpul ce-a dospit în ele.