claustrofobie

mă strâng în brațe liniștea, întunericul, gândurile/ îmbrățișarea de grup, a singurătății/ ființa se zbate-n strânsoare, caută lumina, își vrea trup/ precum o argilă care caută izvorul și focul, pentru aflarea formei formelor.

parcă aș fi macul din tablou, îl privești de aproape și e doar o pată de culoare, înțepenită/ aș vrea să fiu ca macul de pe câmp, cu rădăcini, dar liber să zbor/ fiecărui sărut de vânt să mă las dezbrăcat de-o petală.

mă strâng și pereții, mai bine să fi fost ou de măcăleandru, alungat de un cuc/ aveam o șansă să plec la vale, pe apa pâraielor, să mă înghită un pește, lângă inima lui să-mi fac cuib/ de ce? uite așa, că am citit undeva că peștii nu simt durerea.

ori, poate un cub de gheață, s-apuc să mă topesc mângâiat de o rază/ să zbor câteva lumi în chip de vapori pierduți și-apoi, când toate m-or strânge, să mă respir/ în fiecare celulă sufocată să las povestea călătoriilor.

mă strâng în brațe liniștea, întunericul, gândurile, 
îmbrățișarea de grup, a singurătății. 
ființa se zbate-n strânsoare, 
caută lumina, își vrea trup 
precum o argilă care caută izvorul și focul, 
pentru aflarea formei formelor.

parcă aș fi macul din tablou, 
îl privești de aproape 
și e doar o pată de culoare, înțepenită. 
aș vrea să fiu ca macul de pe câmp, 
cu rădăcini, dar liber să zbor, 
fiecărui sărut de vânt 
să mă las dezbrăcat de-o petală.

mă strâng și pereții. 
mai bine să fi fost ou de măcăleandru, 
alungat de un cuc.
aveam o șansă să plec la vale, 
pe apa pâraielor, 
să mă înghită un pește, 
lângă inima lui să-mi fac cuib. 
de ce? 
uite așa, 
că am citit undeva că peștii nu simt durerea.

ori, poate un cub de gheață, 
s-apuc să mă topesc mângâiat de o rază, 
să zbor câteva lumi 
în chip de vapori pierduți și-apoi, 
când toate m-or strânge, 
să mă respir;
în fiecare celulă sufocată 
să las povestea călătoriilor.