perpetuu

să mori în fiecare zi, ca un cântec imprimat pe un vinil în care ți-ai înfipt unghiile până când rănile tale s-au scurs în ridurile lui, adânci

să te naști mereu și mereu, după fiecare moarte, ca o reluare a unui acord împiedicat, rostogolit prin șanțurile săpate în eter, de-a muzicii sângerare

să inviți la dans himerele ce-alunecă pe pereții spoiți cu amestec din fum de țigare și sudoare, câte un dans pentru fiecare bob de nisip, până la epuizarea eternității perpetuate în rutina 

unui iar, și iar, și iar

să mori în fiecare zi, 
ca un cântec imprimat pe un vinil în care 
ți-ai înfipt unghiile 
până când 
rănile tale s-au scurs în ridurile lui, 
adânci

să te naști mereu și mereu, 
după fiecare moarte, 
ca o reluare a unui acord împiedicat, 
rostogolit prin șanțurile săpate în eter, 
de-a muzicii sângerare

să inviți la dans himerele 
ce-alunecă pe pereții spoiți 
cu amestec din fum de țigare și sudoare, 
câte un dans pentru fiecare bob de nisip, 
până la epuizarea eternității 
în rutina unui 
iar, și iar, și iar…