anonim

ești omul care stă pe umărul unei stele privind către celelalte zâmbind/ știi că toate, vii sau stinse demult, sunt ale tale/ le poți pune în părul iubitei, le poți purta în pàntec, le poți mâna, herghelii, peste valuri, peste dunele sticloase/ ești stăpânul lor, ești sclavul lor, ești amantul lor, ești cel care le poartă pe umăr/ ești omul care a învățat de la stele că există viață și după moarte/ că poți să te lași dus pe umeri de către cei ce vor ști să te privească/ și poți să duci pe umerii tăi pe cei care vor să te urmeze/ tot de la ele ai mai învățat ceva: stelele nu dau autografe.

ești omul care stă pe umărul unei stele 
privind către celelalte zâmbind. 
știi că toate, vii sau stinse demult, 
sunt ale tale. 
le poți pune în părul iubitei, 
le poți purta în pântec, 
le poți mâna, herghelii, peste valuri sau
peste dunele sticloase. 
ești stăpânul lor, 
ești sclavul lor, 
ești amantul lor; 
cel care le poartă,
omul care a învățat 
că există viață și după moarte, 
că poți să te lași dus 
de cei ce vor ști să te privească 
și pot să te urmeze
cei care vor și să te caute. 

tot de la ele ai mai învățat ceva: 
stelele nu dau autografe.