lepădat

te întorci în spațiul cald
acolo unde inimile bat la unison și blând
unde ești primit cu tot noroiul pe care îl porți pe tine
cu privirea-ți pierdută
cu respirația-ți grea...
știi că vei fi îngrijit, hrănit, mângâiat 
dar tu nu vrei să te desparți de cel pe care-l porți
în trupul tău amorf
nu cauți decât o poală unde să-ți așezi capul
să dormi visând locul în care ai rătăcit drumul
acolo, lângă fântâna cu apă otrăvită 
să-ți stăpânești pofta, să rabzi setea
să nu dai la schimb steaua pentru un sărut dăruit de buzele nopții
nu vrei decât o tăcere care să te atingă până în adânc
dincolo de hergheliile sălbatice ce-aleargă-n galop
izbind sub copite marginea hăului
unde-i ecoul pe care îl vrei îngropat