îndepărtare

îți pui sufletul pe tavă și trupul ți-l cârpești 
după cum pătrunde lumina printre solzii uscați 
din armura pe care o porți 
doar partea din tine care se topește o ferești

uneori 
ai ales să rămâi în spatele draperiilor 
construind un joc al șoaptelor 
dar asta numai atunci când 
tot ce mai puteai dărui 
era în alb sau negru
acum și sângele care îți curge 
pe urma părăsirii care te-a tăiat
are culoarea gri 
și te întrebi 
dacă ești doar un trup de lut modelat
sau carnea din tine a putrezit

porți pe tine o umbră profundă 
care-ți înghite orice punct de culoare 
ce răsare tot mai rar
din lăuntrul tău
doar în spatele pleoapelor zăvorâte 
adânc ascunse în vise 
mai susură-n magice izvoare 
mii de culori