volatilitate

îmi place substanța de mine 
de însumi 

cum stă pe un loc într-un gol lipsit de nulitate 

precum un zero neînțeles 

așa cum s-a mai tot zis 

că în nimic nu e ceva până când 

fiecare particulă a dorit să-și afle originea

îmi place substanța de tine 

de însuți 

și caut să îmi fac loc 

dar chiar și nimic este prea mult 

pentru un spațiu deja ocupat 

de aceea mă mulțumesc să merg în urma ta 

să prind locul pe care l-ai părăsit 

cât mai păstrează în el 

amprenta particulelor tale 

s-adaug la nimicul meu ceva

din câte nimicuri s-a născut iubirea?

poate că am trecut unul pe lângă altul 

de atâtea ori 

fără să știm că în noi 

golul fiecăruia dorea să devină ceva 

mai mult decât o substanță 

lipsită de vreo atingere